De mai mulți ani, la Conferința de la Haga privind Dreptul Internațional Privat s-a lucrat pe tema filiației copiilor născuți de o mamă surogat. O Convenție internațională pe această chestiune, chiar dacă nu ar obliga statele să legalizeze maternitatea surogat pe teritoriul lor, ar presupune cel puțin să accepte realizarea unei astfel de practici. De facto, acest lucru ar încuraja chiar eludarea legilor naționale ale statelor care interzic maternitatea surogat. Astfel, înainte de a căuta cum să fie rezolvate problemele care decurg din maternitatea surogat, cineva ar trebui mai întâi să reflecteze la gravele probleme grave de ordin juridic și etic pe care această practică le ridică.
Context
De peste un deceniu, problema maternității surogat și consecințele acesteia s-au extins odată cu convergența dezvoltării tehnicilor de procreare artificială și stabilirea unei mari afaceri în anumite țări, cum ar fi Statele Unite ale Americii, India, Ucraina sau Thailanda. În prezent, chiar dacă marea majoritate a țărilor din lume nu practică maternitatea surogat, foarte puține legi naționale o interzic în mod explicit, întrucât statele nu au adaptat încă legislația pentru a face față acestui fenomen recent. De cele mai multe ori, această problemă este importată prin faptul că oamenii recurg la mame surogat din străinătate. În unele cazuri, apar practici inacceptabile din acest fenomen, mai ales exploatarea femeilor sărace utilizate pentru a satisface dorința unor cetățeni bogați din țările occidentale, pentru beneficiul unor diverși intermediari, agenții, avocați sau clinici.
Reglementarea acestei practici este uneori invocată cu scopul de a preveni abuzurile și pentru a se asigura că este exercitată într-un cadru etic. Unii au făcut o paralelă cu Convenția privind adopția internațională din 1993, care nu impune statelor să autorizeze adopția internațională, dar oferă un cadru celor care o recunosc, astfel încât adopția să nu se transforme în trafic de copii. Cu toate acestea, situațiile nu sunt comparabile. Adopția își propune să ofere un copil unei familii ce nu mai are unul. Faptul că aceasta poate deveni ceva abuziv nu schimbă scopul său principal, care este protecția copiilor orfani sau abandonați. În contrast, maternitatea surogat sau maternitatea de substituție are scopul de a oferi un copil unuia sau mai multor adulți. Aceasta constă în crearea unui copil în mod deliberat, acesta fiind lipsit de familia de origine, prin manipularea conceperii sale și a părinților săi legali pentru a satisface dorința adulților beneficiari. Prin urmare, legitimitatea maternității de substituție este cel puțin discutabilă.
Suferința cuplurilor infertile nu ar trebui să ascundă faptul că maternitatea surogat ridică probleme esențiale în ceea ce privește drepturile omului, care trebuie să fie abordate înainte de implementarea unui cadru juridic internațional care ar însemna acceptarea principiului maternității surogat. Problema recunoașterii filiației parentale și a stării civile a copiilor nu poate ascunde serioasele problemele etice și juridice ridicate de această practică, așa cum presupune, într-un mod fără precedent, folosirea corpul unei femei și comercializarea copilului, ca obiect al contractului.
Introducere
Maternitatea de substituție este un contract prin care o femeie acceptă să poarte în pântece un copil pentru altcineva, să-l abandoneze la naștere și să-l predea părții contractante.
„Un contract este un acord prin care una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane de a da, a face, sau a nu face ceva.” [1] Într-un contract de maternitate de substituție, femeia are obligația de a face (să poarte copilul în pântece) și obligația de a da (să predea copilul cuiva). Acel „ceva„, obiectul contractului, este, prin urmare copilul. Cu toate acestea, în conformitate cu dreptul civil, „Doar bunurile în comerț pot face obiectul obligațiilor convenționale”[2]. Prin urmare, copilul este considerat în surogație ca fiind un bun, la fel ca în cazul tranzacțiilor comerciale.
În ceea ce privește femeia, ea este folosită de către sponsori ca un robot ce permite dezvoltarea fătului, adică exact ca un incubator. În cazul Bebelușul M. (Baby M) în New Jersey, 1988[3], faimosul psiholog de copii dr. Lee Salk a recunoscut în mod deschis acest lucru, precizând în fața instanței că cei doi nu au apelat la o mamă surogat, ci la un uter surogat.
Un astfel de contract presupune pe de o parte transferul fizic al copilului și, pe de altă parte, modificarea apartenenței sale. Prin definiție, mama (cea care dă naștere) dă copilul sponsorilor și este „ștearsă” din originea copilului, a cărui filiație este stabilită de numele unuia sau a doi sponsori care îl achiziționează. Copilul este obiectul contractului, ceea ce constituie, în sine, o problemă etică majoră. Mai mult decât atât, femeia este considerată numai din prisma capacității sale de reproducere, ca un mijloc de a obține un scop dorit. Este dificil ca acest lucru să fie compatibil cu demnitatea umană, chiar și în cazurile rare în care femeia este cu adevărat dispusă să facă această procedură.
Maternitatea de substituție, în general, este prezentată ca o acțiune altruistă și generoasă, când, de fapt, permite realizarea a fel de fel de abuzuri, pentru că nu respectă demnitatea umană a persoanelor în cauză (I).
Deoarece nu există încă prevederi legale internaționale privind maternitatea de substituție, este necesar să se facă referiri la alte tratate aplicabile în situații comparabile. O revizuire a maternității de substituție în conformitate cu dreptul internațional arată că această practică este contrară normelor actuale (II).
I- ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII UMANE
Într-o maternitate de substituție, copilul este conceput, purtat și livrat în conformitate cu un contract, de obicei în schimbul banilor. Femeia, în același timp, este tratată ca un mijloc de a obține scopul dorit, o unealtă de reproducere.
Nici femeia, nici copilul sunt tratate ca ființe umane, ci ca obiecte, ca mijloace. Acest lucru este în mod clar în contradicție cu recunoașterea demnității inerente a tuturor membrilor familiei umane, pentru a cita preambulul Declarației Universale a Drepturilor Omului.
A. ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII COPILULUI
- Interesul copilului
Atât în dreptul intern cât și în cel internațional, principiul care reglementează acțiunile în ceea ce privește copilul este interesul său superior. Astfel, în temeiul articolului 3 al Convenției cu privire la Drepturile Copilului, „În toate acțiunile ce privesc copiii, întreprinse de instituții publice sau private de ajutor social, instanțe judecătorești, autorități administrative sau organe legislative, trebuie să primeze interesul copilului.”
Prima întrebare pe care trebuie să ne-o punem despre maternitatea de substituție este dacă este în interesul superior al copiilor sau nu.
Un copil născut de o mamă surogat este conceput, realizat, adus pe lume și transferat în virtutea executării unui contract. Copilul este la dispoziția adulților, în calitate de proprietari ai unui obiect care să le satisfacă dorințele sau pentru a câștiga bani. Acest lucru este în mod clar în interesul adulților, dar este în concordanță cu respectarea demnității și interesului copilului?
Un copil născut de o mamă surogat poate fi conceput fie de o mamă surogat, prin inseminare artificială cu sperma contractantului sau a unui donator (mama surogat este așadar mama genetică și biologică a copilului; acesta este cazul maternității de substituție ieftină, low cost) sau prin implantarea embrionului în uterul mamei surogat, după fertilizarea in vitro. În acest caz, embrionul poate să fi fost creat fie cu gameți aparținând ambelor părți contractante, fie ai uneia dintre ele și ai unui donator, fie proveniți de la doi donatori. Prin urmare, un copil surogat poate avea până la șase părinți: mama genetică (donatoarea ovulului), tatăl genetic (donatorul spermei), mama-surogat, soțul ei (prezumția de paternitate) și cuplul ce cumpără copilul surogat. Este cumva în interesul copilului de a avea cinci sau șase adulți care să pretindă drepturi asupra lui?
Părinții reprezintă o parte esențială a identității unei persoane. În multe țări, copiii sunt identificați prin numele tatălui lor (fiul/fiica lui…), care apare în multe nume de familie, inclusiv în Europa. Cum ar trebui să fie determinată paternitatea unui copil născut prin maternitatea de substituție? Cine sunt părinții? Paternitatea și maternitatea sunt fiecare separate în trei revendicări posibile. Mai mult decât atât, ca și în cazul FIV sau inseminare artificială cu donator, donațiile de gameți sunt adesea anonime. Prin urmare, copilul este, în mod deliberat lipsit de o mare parte din identitatea sa. Aceasta este o sursă de suferință pentru copil și poate produce dificultăți psihologice și mentale[4].
Filiația parentală permite copilului a-și stabili poziția în propriul arbore genealogic, fapt ce va fi greu de realizat în cazul în care acesta este incoerent și evident incompatibil cu realitatea naturală (mai ales atunci când contractanții/beneficiarii sunt două persoane de același sex). Este în interesul copilului de a estompa originea și identitatea sa?
De zeci de ani încoace, cercetările au demonstrat în unanimitate importanța legăturilor fiziologice și emoționale dintre mamă și copil în timpul sarcinii, și influența sarcinii asupra mamei și a copilului. Copilul nu numai că simte toate emoțiile mamei sale, dar și mediul, alimentația sau stresul mamei pot afecta dezvoltarea sa și starea de sănătate a adultului ce va deveni[5], așa cum reiese din studiul epigeneticii. De asemenea, se arată că interacțiunea cu mama stimulează sau inhibă expresia unor gene.
O mamă surogat evită crearea de obligații față de copilul din pântece. Copilul este ținut deoparte în perioada în care relația ar trebui să fie fuzională, iar acest lucru nu poate decât să-i afecteze dezvoltarea. De la naștere, copilul recunoaște vocile și limba auzită în timpul sarcinii. Astăzi, această continuitate este recunoscută, încât contactul cu mama la naștere este favorizat, de exemplu prin „contactul piele la piele” pe burta mamei. Nou-născuții nu mai sunt spălați pentru a asigura un continuum senzorial și olfactiv, în special în cazurile de prematuritate, pentru a promova legături cu mama prin atingere și vorbire, întrucât este recunoscută natura lor benefică pentru dezvoltarea copilului.
Prin definiție, în cazul maternității de substituție, mama abandonează copilul la naștere (de multe ori prematur) pentru a-l predea beneficiarului/beneficiarilor. Este cumva în interesul lui să fie neglijat în pântece și smuls de la mama sa la naștere?
Cercetătorii și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la impactul pe care maternitatea de substituție îl are asupra celorlalți copii ai mame-purtătoare. Aceștia ar putea suferi mai ales din cauza unor sentimente de nesiguranță și anxietate crezând că ar fi putut fi tratați în același fel, la fel cum anumiți copii ai căror mame au avut un avort suferă de sindromul supraviețuitorului. Este în interesul potențialilor copii ai mamei surogat de a vedea cum a fost tratat, fratele sau sora lor?
Simpla formularea a acestor întrebări duce la răspunsuri negative.
Desigur, multe dintre aceste dificultăți seamănă cu cele întâlnite de copiii adoptați. Cu toate acestea, scopul adopției este de a remedia o situație existentă și de a oferi copilului o familie, urmărindu-se interesul său. Copiii știu că părinții lor adoptivi au încercat să remedieze o situație dureroasă existentă. În mod contrar, în cazul maternității de substituție această situație este creată în mod deliberat pentru a satisface dorința adulților. Copiii mamelor surogat vor avea motiv să dea vina pe cei care i-au crescut pentru că au fost cauza suferinței lor, și pentru că li s-a amputat în mod voluntar o parte din identitatea lor pentru ca adulții să-și satisfacă propriile lor dorințe.
Situația este mai complexă decât în cazul adopției, mai ales că există uneori donatori gameți și întotdeauna o dimensiune de voluntariat. Pentru copil, știind că abandonarea sa a fost decisă în prealabil, că el a fost conceput cu scopul de a fi abandonat (sau vândut) reprezintă o violență și o mare sursă de insecuritate pentru că a fost tratat ca un obiect de către adulții ce aveau misiunea de a-l proteja, începând cu mama sa.
Unele dificultăți frecvente la copiii adoptați sunt bine cunoscute. Studiile au început să arate impactul FIV asupra copiilor concepuți în acest mod; aceleași consecințe vor apărea în curând pentru copiii născuți de mame surogat, agravate însă pentru că este mult mai complexă și combină FIV cu adopția. Poate fi impusă copilului o afiliere falsă cu beneficiarii contractului, fără să apară apoi nicio consecință? Psihanaliști arată că „abdicarea” mamei purtătoare înainte de naștere este contrară interesului superior al copilului.
- Copilul ca obiect
Sponsorii încercă să influențeze patrimoniul genetic al copilului, prin alegerea donatorului de spermă și a eventualului diagnostic de pretransfer, inclusiv selectarea sexului. Plătind sume mari de bani, beneficiarii contractanți consideră că au dreptul de a obține un produs de calitate, în conformitate cu așteptările lor, sau să-l refuze, dacă aceasta nu este conform cerințelor. Acest lucru s-a întâmplat în cazul trist al lui Gammy, născut de o mamă surogat în Thailanda și refuzat de „sponsorii” săi pentru că suferea de sindromul Down.[6]
Ca orice contract, contracte de maternitate de substituție dau naștere la litigii, acestea devenind mult mai complexe din cauza obiectului lor. Copilul este esența litigiului, pretins sau respins de către toate părțile. Una din cauzele principale ale litigiilor este mama purtătoare care răzgândindu-se, întrucât s-a atașat de copilul pe care l-a născut, refuză să-l dea părinților contractanți. Ea este protejată în anumite țări, cum ar fi Anglia[7], dar în alte state nu are drepturi în ceea ce privește copilul, cum ar fi Ucraina[8] și India. În Statele Unite, în cazul Baby M, mama purtătoare – care era, de asemenea, și mama biologică – a trebuit să renunțe la copil în favoarea părinților contractanți, dar i s-a acordat dreptul de a-l vizita. Se poate întâmpla, de asemenea, că „sponsorii” să se răzgândească, de exemplu, atunci când cuplul se desparte pe perioada sarcinii[9] sau în cazul în care copilul se naște cu un handicap. Nimeni nu va mai dori copilul-obiect al acelui contract.
Numeroase întrebări apar, de asemenea, în cazul unei probleme în timpul sarcinii. De exemplu, în cazul în care este detectată o dizabilitate în timpul unei ecografii cu ultrasunete, poate mama purtătoare să fie obligate să facă avort?[10] Pe de altă parte, poate fi ea împiedicată să nu facă avort atunci când sarcina îi pune viața sau sănătatea în pericol?[11] În cazul în care copilul este născut mort sau moare la scurt timp dupa naștere, cum vor fi rezolvate problemele legate de executarea contractului? Mama va fi născut copilul, dar părinții contractanți nu-l vor fi primit. În cazul acesta, ar trebui să plătească suma asupra căreia s-au pus de acord? Dacă suma a fost deja plătită, ar trebui ca mama să returneze banii?
Probleme pot apărea în diferite domenii, cum ar fi relațiile de familie și riscurile de confuzie, în cazul în care mama purtătoare este apropiată de sponsori. În Marea Britanie, o țară considerată ca având un cadru legal strict în ceea ce privește maternitatea de substituție, o femeie de 46 de ani a purtat în pântece copilul unicului ei fiul în vârstă de 27 de ani, și un tribunal a decis în martie 2015 că fiul acesteia poate adopta copilul. Acest caz a provocat o furtună de controverse cu privire la faptul că o femeie poate da naștere copilului fiului ei, punând sub semnul întrebării interdicția incestului. Viitoarele dificultățile ale copilului, care este atât fiul bunicii sale și fratele tatălui său, nu au fost luate în considerare.
Mai târziu în viață vor înflori litigii între copiii concepuți prin maternitatea de substituție și numeroșii lor „părinți”, poate chiar „bunici”, referitoare la îndeplinirea obligației de a menține sau nu drepturi de succesiune, poate, chiar cu frați vitregi și surori vitrege, sau chestiuni ce intră sub incidența altor domenii, de exemplu în ceea ce privește restricțiile privind căsătoria între frați (vitregi) și surori (vitrege)[12]. Dacă filiația parentală este confuză, inevitabil va da naștere la numeroase probleme juridice.
O căutare rapidă pe internet arată că maternitatea de substituție este o piață în expansiune: sute de clinici și agențiile își oferă serviciile în domeniu, la diferite prețuri, fie prin pachete cu preț fix sau pachete bazate pe opțiunile selectate. În Statele Unite, poate costa între 100.000 $ și 150.000 $, aproape jumătate din această sumă în Rusia sau Ucraina, și un sfert în India. Unele promovează cu nerușinare mame purtătoare „low cost” și au prețuri diferite pentru ovulele pe care le oferă, dacă femeia care le-a donat este indiancă sau caucaziană[13]. Se estimează că cifra de afaceri anuală a pieței de reproducere, care a fost de 400 milioane de dolari în India în 2011[14], a crescut la 2 miliarde acum, potrivit Confederației Industriei Indiene[15] și la 6,5 miliarde de dolari în SUA.[16]
Un ONG indian a denunțat recent utilizarea de fete foarte tinere (de la 13 ani), victime ale traficului de persoane și exploatate ca mame surogat.[17] Rețelele de tip mafie de vânzări de copii nu sunt restricționate în țările în curs de dezvoltare. În vara anului 2011 o rețea de vânzare de copii a fost dejucată chiar în SUA. Acesta a fost organizată de avocații care susțineau că acei copii fuseseră concepuți pentru părinți contractanți care s-au răzgândit apoi. Copiii erau vânduți pentru 100.000 de dolari![18]
B. ÎNCĂLCĂRI ALE DEMNITĂȚII FEMEII
Mama purtătoare este folosită ca un instrument pentru a obține un copil. Astfel, ea este considerată ca un mijloc, nu un scop final, fapt ce în sine încalcă demnitatea ei. Faptul că, în cazuri rare, ea se poate oferi voluntar nu schimbă acest lucru, întrucât demnitatea este inalienabilă. De cele mai multe ori, mama purtătoare acceptă să suporte copilul pentru o sumă de bani. Ea își închiriază corpul, sau o parte din el: pântecele. Închirierea corpului este o caracteristică a prostituției, care cu greu poate fi considerată că ar respecta demnitatea femeii.
- Consecințe asupra sănătății femeii
Indiferent de condițiile maternității de substituție, sarcina este evenimentul somatopsihic prin excelență[19], un moment de intense schimbări fiziologice și psihologice. Faptul de a-și imagina viața alături de copil este unul dintre pașii esențiali, și acest lucru este imposibil atunci când copilul este destinat altcuiva. Separarea este o cauză de suferință atât pentru nou-născut cât și pentru mama-purtătoare[20]. Femeia, pentru a se proteja, păstrează o anumită distanță față de copilul pe care-l așteaptă, evitând „atașarea” în timpul sarcinii,[21] ceea ce împiedică dezvoltarea psihică a sarcinii.[22] În SUA, agențiile de maternitate de substituție oferă sprijin psihologic și discuții de grup pentru mamele purtătoare a le ajuta sa se pregătească pentru această separare.
Mortalitatea maternă rămâne ridicată în unele țări, cum ar fi India, dar mass-media raportează rar moartea unei mame surogat. Cu toate acestea, două cazuri au fost făcute publice în 2012. În luna mai, o femeie a murit după ce a dat naștere unui copil pentru un cuplu american. Avea doi copii ai ei, care au rămas fără mamă.[23] În toamnă, o altă femeie a murit după ce a dat naștere unor gemeni pentru un cuplu norvegian, din cauza hepatitei contractate în timpul sarcinii.[24] Atacurile asupra vieții și sănătății mamelor nu sunt întâlnite numai în țările în curs de dezvoltarea. În Regatul Unit, în 2005, o mamă purtătoare a murit la naștere.[25] În SUA, în 2011, o altă mamă a fost salvată imediat după naștere, dar complicațiile severe survenite au necesitat terapie intensivă și o lungă ședere în spital. Cum cumpărătorii nu achiziționaseră asigurare medicală obligatorie și au plecat înapoi în țara lor fără să lase vreo adresă, mama purtătoare a avut de plătit o factură de peste 200.000 de dolari.[26]
Mama purtătoare nu este singura femeie implicată în acest proces. În prezent, majoritatea sponsorilor recurg la o donație de ovul, fiindcă suferă de infertilitate sau au împlinit vârsta de menopauză ori sunt un cuplu de oameni, prin natura lor, sterili (doi bărbați homosexuali). Dacă în Franța se poate să fie vorba într-adevăr de o donație (deși uneori mult sau mai puțin constrângătoare), în cele mai multe țări este vorba aproape întotdeauna o vânzare de ovule. În Statele Unite, multe femei tinere își vând ovulele, uneori de mai multe ori, pentru a-și plăti studiile. Chestionare interminabile[27] ajută la selectarea celor mai bune furnizoare pentru a obține un copil de înaltă calitate: aspectul fizic, nivelul de studii și profesia, abilitățile muzicale sau sportive, religia, viața sexuală și antecedentele medicale ale potențialei donatoare și ale familiei ei extinse. În India, unele clinici anunță cu nerușinare un preț de trei ori mai mare în cazul în care donatoarea este caucaziană față de una indiană.
Extragerea ovulelor este o procedură invazivă și riscantă. Este nevoie de stimulare ovariană pentru a recolta aproximativ 10 ovule, uneori până la 20. Numărul de ovule al unei femei este limitat, așă că fertilitatea viitoare a donatoarei este afectată în mod direct, iar procesul poate duce la sindroame de hiperstimulare si complicații, cum ar fi evenimente tromboembolice, hemoragie, infecție etc.[28] Aceasta reprezintă, de asemenea, o formă de exploatare a femeilor.[29]
Sarcina determină un risc imediat pentru sănătatea și uneori pentru viața femeilor, dar prezintă, de asemenea, consecințe pe termen lung. Descoperirile recente, în special de epigenetică și microchimerism[30] arată că schimburile între mamă și copil în timpul sarcinii sunt mai dezvoltate decât s-a crezut anterior și nu sunt niciodată neutre[31]. Microchimerismul postgestațional reprezintă existența celulelor fetale în mama (copil-mamă) sau ale celulelor mamei în copil (mamă-copil) după sarcina. Migrația copil-mamă este mai abundentă decât cea mamă-copil și celule fetale se găsesc în corpul mamei câteva decenii după ce această a născut.[32] Consecințele microchimerismului asupra femeilor sunt încă foarte puțin cunoscute.
- Încălcări ale drepturilor femeilor
Prima întrebare pe care contractele de maternitate de substituție o ridică este referitoare la libertatea de consimțământ a mamei: dacă maternitatea de substituție este comercială, mama nu este cu adevărat liberă pentru că are nevoie de bani, de multe ori pentru a-și putea îngriji familia. În India, dintr-o singură sarcină ea poate câștiga până la de zece ori venitul anual al soțului.[33] În aceste condiții, consimțământul nu este, în mod evident, liber, ci constrâns de o necesitate economică. Chiar dacă este „voluntară”, mama poate, în realitate, să fie supusă unui șantaj emoțional și chiar unor angajamente sau amenințări cu privire la locul de muncă. Acesta este deja cazul în ceea ce privește donarea de ovule în Franța, așa cum este menționat în raportul IGAS.[34] Când maternitatea de substituție nu se realizează cu un scop profitabil, puține femei sunt de acord să poarte un copil pentru altcineva. Consecința nepotrivirii dintre ofertă și cerere este că, fie mai multe femei vulnerabile sunt presate de a-și da acordul, fie contractanții beneficiari caută în străinătate, acolo unde maternitatea de substituție este comercială și există riscul ca mama purtătoare să nu beneficieze de niciun fel de protecție. În locurile în care este permisă maternitatea de substituție comercială, numeroase agenții și clinici fac profit din suferința cuplurilor ce tânjesc după un copil și din suferința femeilor vulnerabile. În funcție de locul unde se va realiza procedura, prețul unui copil variază de la mai puțin de 15.000 de dolari la mai mult de 100.000 de dolari. Mama surogat primește mai puțin de un sfert din această sumă[35], restul se duce la clinici, avocați și alți intermediari.
Femeile folosite ca mame purtătoare sau donatoare de ovule sunt atent selecționate. În India, sunt alese în conformitate cu criteriile de frumusețe, obediență și dependență economică. În Statele Unite, procesul de recrutare începe cu chestionare interminabile[36], examinarea istoricului medical al potențialei donatoare și al familiei ei până la bunicii (inclusiv vârsta și cauza moartea lor), dar și nivelul de instruire și profesional al membrilor familiei ei, viața ei sexuală, abilitățile ei muzicale sau sportive, religia (credința și practica), fără a se omite aspectul ei fizic: înălțime, greutate, origine etnică, ochii și culoarea părului, etc. Femeile cu dosar medical sau penal sunt eliminate. În cele din urmă, femeile sunt alese din cataloage cu fotografii, pentru a le permite „părinților planificați” să aibă copilul „visurilor lor”, copilul perfect, care arată ca ei și le îndeplinește toate dorințele. Multe clinici oferă, de asemenea posibilitatea de a alege sexul copilului prin diagnosticul genetic de preimplantare.[37]
Femeia și copilul devin așadar mărfuri, care sunt alese cu toate opțiunile lor (full option), ca în cazul achiziționării unei mașini,[38] fără ca părinții contractanți să aibă de îndurat inconveniențele sarcinii și nașterii.[39]
Pentru a se asigura că viitorul copil se va conforma tuturor standardelor stabilite, mama este monitorizată îndeaproape în timpul sarcinii. Acest lucru se poate face în diferite moduri, în unele cazuri într-o manieră coercitivă. În Statele Unite, de exemplu, clauzele contractuale stabilesc în detaliu ceea ce are voie să facă sau să mănânce mama în timpul sarcinii și de la ce ar trebui să se abțină, până la un punct când poate deveni foarte constrângător. În multe țări, agenția exercită un control periodic, uneori prin vizite zilnice, iar asistența psihologică poate deveni, de asemenea, o metodă de supraveghere. Și sponsorii pot fi în contact permanent cu mama purtătoare, prin telefon sau prin vizite, până la punctul de a-i invada viața personală și menținând o stare nesănătoasă de confuzie.[40]
În Belgia, de exemplu, contractul preconizat într-un proiect legislativ[41] privind maternitatea surogat arată în mod clar înstrăinarea impusă mamei surogat.
- Mama surogat, partenerul ei și cuplul solicitant sunt supuși unei examinări psihologice prealabile, care este efectuată de către psihologul centrului, în colaborare cu membrii echipei multidisciplinare (…).
- Părinții planificați au un acces nelimitat la informațiile medicale ale mamei surogat și ale partenerului ei (analize de sânge, boli cu transmitere sexuală, etc.).
- Odată ce femeia rămâne însărcinată, niciuna dintre părți nu poate anula contractul.
- Mama surogat acceptă să utilizeze metode de contracepție în timpul actului sexual cu partenerul ei, iar acest lucru începând din prima zi a ciclului de tratament și până la confirmarea sarcinii, emisă de centrul de maternitate surogată. Pe perioada sarcinii, ea ar trebui să se abțină de la relații sexuale neprotejate dacă schimbă partenerul, cu excepția cazului în care noul ei partener se prezintă anterior la examinări.
- În cazul în care mama surogat refuză să avorteze, contractul nu mai este valabil între părți.
- În caz de avort spontan, mama-surogat poate fi considerată responsabilă.
Mama surogat își ia, de asemenea, următoarele angajamente:
- De a realiza examinări prenatale stabilite de comun acord.
- De a realiza controale psihologice timp de 12 luni după sarcină.
- De a nu practica sporturi riscante, sau de a se expune la radiații sau produse chimice.
- De a nu părăsi Belgia fără acordul părinților beneficiari.
- De a recurge la avort în conformitate cu contractul stabilit.
- De a accepta riscurile de invaliditate, boală, moarte, pierderea salariului, fără așteptări la plată.
Această monitorizare poate deveni chiar în mod deschis coercitivă, cu femeile închise într-o casă sub pretextul de a fi bine hrănite și îngrijite, și obligate să urmeze un regim strict, inclusiv somn la prânz și să asculte Mozart, așa cum este bine pentru copil.[42] Acestea sunt ținute departe de familiile lor pe tot parcursul sarcinii.
Unele cazuri constituie în mod clar cazuri de exploatare și trafic. Femeile eliberate dintr-o „fermă de copii”, unde au fost obligate să poarte un copil pentru altcineva, au vorbit despre metodele de recrutare utilizate în anumite sate: promisiunea unui loc de muncă, viol, confiscarea pașapoartelor și izolarea la o distanță lungă de locul unde trăiesc: aceste metode sunt similare în toate cazurile cu cele utilizate în cercurile de prostituție. Legături cu rețele mafiote, nu numai în Asia, ci și din Europa de Est, sunt, de asemenea cunoscute, chiar dacă acestea sunt uneori dificil de dovedit.
În toate cazurile, doar copilul contează: el sau ea trebuie să fie un produs de bună calitate, care să îndeplinească toate dorințele beneficiarilor plătitori. Din acest motiv, unele clinici indiene recurg la operații de cezariană fără niciun motiv medical, trei săptămâni înainte de termenul complet, astfel încât copilul să nu fie marcat de naștere; el sau ea va avea un cap frumos, rotunjit în mod corespunzător, și data de naștere se va potrivi biletelor de avion ale sponsorilor. Mamele nu primesc îngrijiri medicale corespunzătoare după aceea, astfel încât rata mortalității materne este mare. Cezariana prematură poate, de asemenea, permite o reducere a remunerației mamei, întrucât ea este uneori plătită în funcție de greutatea copilului…
Exemplul puținelor țări care au decis să admită și să reglementeze maternitatea surogat arată cum caracterul non-comercial al practicii este iluzoriu. În Anglia, de exemplu, numai o compensație rezonabilă este permisă, dar întrucât nu există niciun control eficient, aceasta este de multe ori atât de mare încât, practic, constituie o plată. Mai mult decât atât, maternitatea de substituție reglementată și neremunerată nu va satisface niciodată cererea, atât din cauza faptului că nu vor fi niciodată suficiente femei voluntare, dar și pentru că, în cele mai multe cazuri candidații nu vor îndeplini condițiile legale menite să protejeze mamele purtătoare și copiii. Mulți cetățeni britanici merg deja în străinătate, în special în India, pentru a obține copii: din zece copii născuți de mame surogat, unul este născut în Marea Britanie, restul în străinătate. Deoarece cererea depășește oferta, este inevitabil, dacă maternitatea surogat nu este complet interzisă – inclusiv în consecințele sale – ca unii oameni să recurgă la ea în străinătate, participând astfel la exploatarea femeilor și obiectificarea copiilor. Nicio protecție nu poate fi suficientă pentru că maternitatea de substituție este, în sine, o încălcare a demnității umane, atât pentru mamă cât și pentru copil.
II- MATERNITATEA SUROGAT ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL
Maternitatea de substituție este legată de practicile existente reglementate de tratatele internaționale. Prin urmare, este necesar ca maternitatea surogat să fie examinată în lumina acestor tratate.
A. ADOPȚIA
Când maternitatea de substituție este examinată din prisma dispozițiilor referitoare la adopție, incompatibilitatea acesteia cu normele adopției internaționale este evidentă. Atât Convenția de la Haga privind Protecția Copiilor și Cooperarea pentru Respectarea Adopției Internaționale cât și Convenția Europeană în materia Adopției Copiilor (revizuită) solicită ca acordul părinților să fie dat în mod liber, fără ca acești să fi primit bani sau vreo compensare de niciun fel, și ca mama să fie de acord cu acest lucru numai după nașterea copilului. În plus, aceste convenții susțin că: „nimeni nu poate obține vreun câștig financiar sau de altă natură dintr-o activitate referitoare la adoptarea unui copil.” În plus, Convenția de la Haga interzice contactul dintre familii adoptive și cele biologice până ce nu s-a dat acordul, adică după naștere (art. 29). Toate aceste prevederi sunt încălcate în cazul maternității surogat.
Scopul acestor convenții este, după cum se menționează la articolul 1 din Convenția de la Haga, „de a stabili măsuri de protecție pentru a se asigura că adopțiile se realizează respectându-se interesul superior al copilului și (…) pentru a preveni răpirea, vânzarea sau traficul de copii.” Astfel de abuzuri sunt din păcate frecvente, așa cum arată energia cu care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei le-a denunțat în mod repetat[43]. APCE critică în special transformarea adopției internaționale într-o piață reală, un flux de copii mergând într-o singură direcție, din țările sărace înspre țările dezvoltate, presiunea psihologică sau economică asupra familiilor vulnerabile, răpirea și vânzarea copiilor, constrângerea și manipularea părinților biologici, falsificarea documentelor și corupție. Se reamintește că adopția internațională ar trebui să permită copiilor „să-și găsească o mamă și un tată, păstrându-și aceste drepturi și nu de a permite părinților străini să-și satisfacă dorința de a avea un copil cu orice preț „(Recomandarea 1828 (2008).
Toate aceste abuzuri, care transforma adopția în vânzarea unui copil, sunt inerente în maternitatea de substituție, care constă în crearea de copii abandonați pentru a satisface dorințele adulților.
B. VÂNZAREA COPIILOR
Într-o mare majoritate a cazurilor, compensația pentru copil este o sumă de bani plătită fie direct mamei, fie unor intermediari. În conformitate cu articolul 2 litera (a) din Protocolul Opțional la Convenția privind Drepturile Copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă se stipulează: „Vânzarea de copii reprezintă orice act sau tranzacție prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane la o altă persoană în schimbul unei remunerații sau pentru orice altă plată.” Potrivit articolului 35 din Convenția privind Drepturile Copilului, vânzarea de copii este interzisă „pentru orice scop sau sub orice formă.” Maternitatea de substituție intră clar în acest caz, în cadrul vânzării de copii interzise prin legea internațională.
Mama surogat – sau cel mai adesea intermediarul – și sponsorii dispun de copil, acest lucru reprezentând una dintre puterile atașate dreptului de proprietate. Legea internațională acordă un nume acțiunii de a exercita un drept de proprietate, chiar și parțial, asupra unei persoane: sclavie. „Sclavia este statutul sau condiția unei persoane asupra căreia, orice sau toate puterile atașate dreptului de proprietate sunt exercitate”, potrivit Convenției de Sclavie din 1926. Convenția din 1956 adaugă: “și „sclav” înseamnă persoana aflată într-o astfel de condiție sau statut”.
Chiar și în cazurile – rare – în care maternitatea de substituție este în întregime gratuită, copilul este dat sponsorilor, și poți da numai ceea ce deții. Un transfer, fie că este contra plată sau nu, este întotdeauna un act de dispoziție, consecință a dreptului de abusus, adică a dreptului de proprietate. Copilul este dat sau vândut ca o marfă. Indiferent de condițiile contractului, chiar și în cazul în care nu există nicio plată, maternitatea de substituție presupune cedarea copilului, cu alte cuvinte exercitarea unui drept de proprietate asupra lui. Am putea spune, prin urmare, că acesta este un sclav în conformitate cu dreptul internațional, indiferent de intențiile sponsorilor și fără a fi exploatat. Mama purtătoare poate fi și ea o victimă a sclaviei (ea este folosită, usus, și copilul ei, fructus-ul ei, este luat de la ea) sau să fie obiectul servitudinii și traficului unor intermediari, sau exploatată ca o persoană vulnerabilă.
Convenția din 1926 specifică următoarele: „comerțul cu sclavi include toate actele implicate în capturarea, achiziționarea sau cedarea unei persoane cu intenția de a-l reduce la sclavie.” Această definiție este dezvoltată în articolul 3 din Protocolul privind Prevenirea, Reprimarea și Pedepsirea Traficului de Persoane, în special al Femeilor și Copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva Criminalității Organizate Transnaționale, din 15 decembrie 2000 și în articolul 4 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane din 16 mai 2005. Copiii obiecte ale contractelor de maternitate de substituție, transferați prin bani într-o formă de sclavie, sunt, astfel, victime ale traficului.
În anumite circumstanțe, această declarație se poate aplica, de asemenea, la mamele purtătoare, mai ales că tratatele specifică faptul că acordul victimei este irelevant în cazul în care a fost obținut „prin amenințare sau folosirea forței sau a altor forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de plăți sau beneficii”.
În consecință, maternitatea de substituție nu numai că încalcă standardele internaționale de adopție, dar în cele mai multe cazuri constituie, de asemenea, un caz de vânzare a unui copil și poate fi considerat o nouă formă de sclavie și trafic. Cu excepția cazului în care se decide că maternitatea de substituție este o nouă excepție de la interzicerea acestor crime – prin urmare, că, în anumite condiții, vânzarea de copii și sclavia sunt acceptate – trebuie să se concluzioneze că aceasta este incompatibilă cu dreptul internațional pozitiv.
C. DREPTURILE FEMEILOR
Convenția privind Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată la 18 decembrie 1979 și intrată în vigoare la 03/09/1981 se aplică, de asemenea în această situație.
Articolul 6 prevede că „Statele părți vor lua toate măsurile necesare, inclusiv legislative, pentru a suprima toate formele de trafic de femei și a exploatării prostituării femeilor”. Articolul 11.f) adaugă că statele trebuie să asigure „dreptul la ocrotirea sănătății și la securitatea condițiilor de muncă, inclusiv protecția funcției de reproducere.” Acest lucru se aplică perfect la exploatarea funcției de reproducere a mamelor purtătoare. După ce au fost enumerate drepturi specifice, Articolul 11 menționează într-un al treilea paragraf că „Legislația de protecție referitoare la aspectele reglementate de prezentul articol vor fi revizuite periodic în funcție de cunoștințele științifice și tehnologice și vor fi revizuite, abrogate sau extinse după cum este necesar.” Dezvoltarea maternității surogat, în special din cauza popularizării tehnicilor de reproducere artificială, fără îndoială, creează condițiile pentru a revizui legile interne.
Concluzii
Maternitatea surogat nu numai că ridică numeroase probleme legate de dezvoltarea și obiectificarea copiilor, sănătatea și eventuala exploatare a mamelor, dar este, de asemenea incompatibilă cu dreptul internațional.
Singurul răspuns care poate fi adus la nivel internațional este interzicerea maternității surogat, așa cum este interzisă și vânzarea de copii, fiind necesară adoptarea de sancțiuni penale pentru răufăcători, în special pentru intermediari.
Reglementarea consecințele maternității surogat, în special în ceea ce privește filiația parentală, ar însemna să se admită că această practică este acceptabilă în ceea ce privește demnitatea umană și ar valida instituționalizarea unui adevărat „proletariat de reproducere”. Aceasta ar ratifica achiziționarea copiilor și exploatarea femeilor sărace. Ar însemna ignorarea deliberată a unor încălcări grave ale drepturilor copilului, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Aceasta ar încuraja frauda în statele care interzic maternitatea de substituție.
Un contract al cărui obiect este o ființă umană, un copil al cărui abandon a fost planificat, un astfel de contract nu poate produce niciun efect juridic în statele care pretind că respectă demnitatea umană.
Totodată, este datoria fiecărui stat de a rezolva cazurile individuale ca urmare a utilizării ilegale a maternității de substituție, urmărindu-se interesul superior al copilului, fără ca o urmare să fie încurajarea acestei practici. Interdicția ar trebui să fie însoțită de sancțiuni penale și refuzul de a recunoaște efectele maternității de substituție în străinătate, în special în ceea ce privește filiația parentală. Este cel mai eficient mod pentru state de a-și descuraja cetățenii de a recurge la mame-surogat din străinătate și de a contribui la exploatarea femeilor și comodificarea copiilor.
Interesul superior al copilului de la caz la caz trebuie să fie de o importanță capitală, în special în decizia de a încredința copilul serviciilor sociale pentru adopție sau de a-l lasă cu sponsorii, acordându-le drepturi părintești și drepturi sociale conexe. În absența filiației parentale, naționalitatea ar trebui decisă de condițiile de ședere și educație (de exemplu, a se vedea articolul 21-12 din Codul civil francez, care acordă cetățenia franceză, după cinci ani pentru fiecare copil crescut în Franța de către cetățenii francezi) sau folosind Convențiile din 1954 și 1961 privind apatrizii.
În caz contrar, atunci când vor fi adulți, copiii născuți din mame surogat vor cere explicații și vor merge la tribunal; atunci, toată lumea va trebui să se confrunte cu propriile responsabilități…
_____
NOTE
[1] Definiția din articolul 1101 din Codul Civil Francez
[2] Articolul 1128 din Codul Civil Francez
[3] Dl. și dna. Whitehead au încheiat un acord cu dl. și dna. Stern prin care dna. Whitehead avea să fie înseminată cu sperma dlui Stern urmând apoi să predea copilul conceput. La final, ea a vrut să păstreze copilul și a refuzat să accepte prețul convenit. După o serie de evenimente litigioase, contractul de maternitate de substituție a fost anulat și familia Stern a primit custodia copilului, cu dreptul doamnei Whitehead a vizita copilul, prin decizia Curții Supreme din New Jersey la 3 februarie 1988.
[4] A se vedea, de exemplu: http://www.anonymousfathersday.com/ sau http://breeders.cbc-network.org/
[5] A se vedea: http://www.levifbe/actualite/sciences/l-epigenetigue-ou-comment-la-sante-de-bebe-est-influencee-in-utero/article-normal-133383.html ; a se vedea de asemenea: http://rue89.nouvelobs.com/2013/07/03/transmet-mere-porte-enfant-nest-genetiquement-sien-243913
[6] O anchetă a dezvăluit o fabrică de copii în Bangkok. Pe 20 februarie 2015, Parlamentul thailandez a votat o lege care interzice maternitatea surogat pentru străini. Aceasta va fi posibilă doar pentru cetățenii thailandezi căsătoriți de cel puțin trei ani; textul interzice, de asemenea reclamele pentru maternitatea de substituție. O problemă comparabilă se poate produce în cazul unui donator de spermă. Recent, un cuplu de lesbiene , după ce au făcut o înseminarea artificială au dat în judecată clinica, deoarece aceasta din urmă, din greșeală, a folosit sperma unui negru. http://www.dailymail.co.uk/news/article-2791053/Should-white-mom-paid-brown-baby-mistake.html
[7] Aceste contracte sunt imposibil de aplicat, așadar mama purtătoare nu poate fi obligată să predea copilul; pe de altă parte, tatăl contractant și tatăl biologic pot fi obligați să plătească pensie alimentară pentru educația copilului: Publicat în Daily Mail online la data de 13 aprilie 2011: http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1376349/As-couple-ordered-pay-500-month-baby–Was-surrogate-took-baby-money.html
[8] O mamă ucrainiană care a dorit să păstreze copilul a aplicat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
[9] De exemplu, un cuplu japonez care a „comandat” un copil în India și apoi a divorțat; în final, „bunica”, mama contractantului a fost cea care a luat copilul: Bebelușul Manji Yamada vs. Uniunea India și Altul, Judecăți astăzi 2008 (11) Curtea Supremă 150. Rezumatul cazului disponibil aici: http://www.Iawgazette.com.sg/2009-3/regnews.htm
[10] Unei mame-surogat din SUA i s-au oferit 10.000 $ ca să avorteze, pentru că bebelușul avea despicatură palatină: http://edition.cnn.com/2013/03/04/health/surrogacy-kelley-legal-battle/
[11] În SUA, contractele de maternitate de substituție prevăd toate aceste eventualități, precum în cazul Baby M: http://www.gale.cengage.com/free resources/whm/trials/babym.htm.
[12] Apar deja cazuri, din cauza donațiilor de spermă: http://www.slate.com/articles/life/dear_prudence/2013/02/dear_prudence_my_wife_and_i_came_from the_same_sperm_donor.html
[13] http://www.artbaby.in/ivf-packages/
[14] 2011 Notă preliminară a Conferinței de la Haga, § 11 http://www.hcch.net/upload/wop/genaff2011pd11e.pdf
[15] http://beta.dawn.com/news/788596/wombs-for-rent-indian-surrogate-mothers-tell-their-tales
[16] Sigrid Fry-Revere, „Funding Embryonic Stem Cell Research/Sponsorizând cercetarea celulor stem embrionare” Genetic Engineering and Biotechnology News / Inginerie genetică și Știri biotehnologice, Vol. 27, Nr. 6, 15 Martie 2007, citată de http://www.cbc-network.org/issues/making-life/egg-donation-and-exploitation-of-women/
[17] http://www.hindustantimes.com/india-news/tribal-girls-forced-to-conceive-deliver-babies-for-sale/article1- 1320239.aspx
[18] Comunicat de presă, Biroul procurorului federal, California, Cercul de vânzare bebeluși deconspirat 1 (9 august 2011).
[19] A se vedea Bérengère Beauquier-Maccotta, La dynamique psychique de la grossesse / Dinamica fizică a sarcinii în Bernard Golse și Marie-Rose Moro, Le developpement psychique precoce, de la conception au langage / Dezvoltarea fizică precoce, de la concepție la limbaj, Elsevier Masson, 2014, p. 79s
[20] A se vedea de exemplu documentarul ARTE Bebe en kit http://www.dailymotion.com/video/xes5mf_google-baby-bebes-en-kit_webcam sau cel al Centrului de Bioetică și Cultură « Crescătorii, o subclasă a femeilor? » http://breeders.cbc-network.org/
[21] Hazel Baslington, Organizația societală a maternității de substituție: renunțarea la un copil și rolul plății în procesul psihologic de detașare, 7 J. Health Psychol. 57,63 (2002).
[22] Bérengère Beauquier-Maccotta, op. cit.
[23] http://www.dnaindia.com/ahmedabad/report-surrogate-mom-sees-her-premature-son-dies-soon-after-1690532
[24] http://www.newsinenglish.no/2013/04/02/surrogate-rnother-died-after-birth/
[25] http://www.dailymail.co.uk/news/article-335871/Surrogate-mum-dies-giving-birth.html
[26] http://www.lifenews.com/2011/11/01/surrogate-mother-nearly-dies-left-with-200k-in-medical-bills/
[27] http://www.egg411.com/download/EggDonorApplication.pdf
[28] http://www.gyneco-online.com/fertilit%C3%A9/Ie-syndrome-d039hyperstimulation-ovarienne-le-point-de-vue-du-r%C3%A9animateur
[29] A se vedea Eggsploitation / Exploatarea ovulelor al Centrului de Bioetică și Cultură http://www.eggsploitation.com/
[30] http://www.scientificamerican.com/article/scientists-discover-childrens-cells-living-in-mothers-brain/
[31] Academia națională de medicină, « Maternitatea de substituție în căsătoriile dintre persoane de același sex », 27 mai 2014, http://www.academie-medecine.fr/publication100100319/
[32] L. Albano, Microchimerismul postgestațional, CHU Nice, http://www.soc-nephrologie.org/PDF/epart/industries/gambro/2011/13-albano.pdf
[33] 2011 Notă a Conferinței de la Haga pag. 19
[34] „Starea locurilor și perspective donației de ovule în Franța”, februarie 2011, Raport francez oficial, pag. 25 http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storag_ejrapports-publics/114000113/0000.pdf . A se vedea în legătură cu piața de ovule din SUA și filmul Eggsploitation disponibil pe site-ul http://www.eggsploitation.com/
[35] Uneori, mama purtătoare primește o sumă derizorie. În cazul Foulon, aflat acum în așteptare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Ap. 9063/14) mama-surogat a primit 1500 €. Cu toate acestea, această suma valora cât trei ani de salarii pentru ea.
[36] http://www.egg411.com/download/EggDonorApplication.pdf
[37] De exemplu: http://www.lasvegasfertility.net/index.html ; http://www.fertility-docs.com/fertility gender.phtm
[38] De exemplu: http://mother-surrogate.com/anketa.html ; http://www.affordablesurrogacy.com/33.html
[39] În 10% din cazuri, femeile care apelează la o mamă purtătoare, fac acest lucru pentru a nu-și pune în pericol cariera sau pentru a-și păstra silueta, sau a evita durerile nașterii: http://www.ewtn.com/vnews/getstory.asp?number=17113
[40] Așa cum acest sponsor englez, care povestea cum ea însăși a înseminat mama purtătoare cu sperma soțului ei, pentru a participa la concepție, cum mama purtătoare a anunțat-o că „Suntem însărcinate” și cum dădea burta mamei purtătoare cu cremă… Daily Mail online, 13 aprilie 2011: http://www.dailymail.co.uk/femailiarticle-1376349/As-couple-ordered-pay-500-month-baby—Was-surrogate-took-baby-money.html
[41] http://www.lachambre.be/FLWB/PDF/54/0425/54K0425001.pdf
[42] http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-pacific-12575566
[43] Recomandarea 1443(2000); Recomandarea 1828 (2008), Rezoluția 1909 (2012)
