Discuția curentă cu privire la utilizarea celulelor stem embrionare umane (CSEU) nu poate fi înțeleasă dacă nu este plasată în contextul chestiunilor avortului și FIV. Atât avortul, cât și FIV, au în comun faptul că fac disponibilă o cantitate considerabilă de țesut fetal (fetușii avortați) sau chiar embrioni umani compleți („embrionii supranumerari” creați în contextul unei proceduri FIV, dar netransferați în uterul unei femei). Acești fetuși și embrioni sunt o materie primă la mare căutare pentru cercetarea biomedicală.
Într-un anumit sens, aspirațiile și ambițiile cercetătorilor biomedicali (și ale industriei care îi finanțează) și promisiunile pe care aceștia le fac cu privire la rezultatul potențial al activităților lor de cercetare sunt, astăzi, una dintre principalele forțe motrice ale mișcării pro-avort și pro-FIV: industria farmaceutică dorește să fie disponibile țesut fetal și CSEU și, prin urmare, nu dorește să se discute și să se înțeleagă de către publicul larg faptul că acestea sunt, de fapt, cadavre umane. De aceea, această industrie oferă un sprijin puternic, financiar și de altă natură, mișcării pro-avort. Fără fetușii avortați și „embrionii supranumerari”, această ramură a cercetării științifice pur și simplu nu ar putea exista. Iar dacă s-ar dezvolta vreodată o aplicație terapeutică pe baza acestei cercetări, terapiile respective ar necesita, inevitabil, să se utilizeze astfel de țesut fetal sau CSEU obținute de la un embrion care este distrus în acest proces.
Starea de fapt actuală și evoluția prognozată
Așteptările create cu privire la potențialele utilizări terapeutice ale CSEU sunt, într-adevăr, foarte mari. CSEU sunt celule ce pot fi obținute de la embrionii umani în cele mai timpurii stadii ale dezvoltării acestora, care au potențialul de a se transforma în orice tip de celule ale organismului. Se speră că acestea ar putea fi utilizate pentru a înlocui orice celule dintr-un corp uman care trebuie să fie înlocuite din orice rațiuni terapeutice. Astfel, cercetătorii speră să dezvolte terapii în care CSEU ar putea fi folosite pentru a regenera, sau chiar a înlocui complet, organe umane afectate de o boală, sau pentru a vindeca boli degenerative precum Alzheimer, Parkinson etc.
O problemă aici (ca și în medicina transplanturilor) este, însă, aceea că sistemul imunitar uman respinge celulele și țesuturile transferate de la alt organism uman. De aceea, cercetătorii au considerat „clonarea terapeutică” drept o posibilă soluție, aceasta permițând transferarea de celule stem de la un embrion identic din punct de vedere genetic cu beneficiarul. Astfel, s-ar putea crea clone pentru fiecare persoană adultă, pentru a le utiliza drept surse de „piese de schimb”.
Deși controversa etică privind cercetarea pe celule stem și clonarea nu a împiedicat cercetarea pe CSEU (adeseori cu sprijin politic și finanțare din partea guvernelor sau a UE), se pare, acum, că euforia a fost prematură: rezultatele obținute nu s-au apropiat nici pe departe de cele prognozate. Se pare că, atunci când sunt transferate în alt organism uman, CSEU nu pot fi controlate cu ușurință și au tendința de a se comporta la fel ca celulele canceroase. Aproape toate animalele supuse testelor cu celule stem embrionare au dezvoltat cancere. În aceste condiții, este foarte puțin probabil să se poată dezvolta vreo utilizare terapeutică a CSEU pe termen apropiat sau mediu.
Mai mult, cercetarea pe CSEU este afectată de o criză serioasă de credibilitate, în urma unor cazuri de fraudă științifică.
Problema etică
Obiecția etică privind cercetarea pe CSEU și utilizarea acestora în scop terapeutic este ușor de sintetizat: respectivele celule stem sunt obținute prin distrugerea embrionului, care este o persoană umană. Și chiar dacă embrionul nu ar fi distrus, ar rămâne faptul că acesta ar fi „fabricat” și „utilizat” fără consimțământul său, în niciun alt scop decât cel de a servi drept furnizor de celule stem. O ființă umană este transformată în materie primă, o persoană, într-un lucru: un caz exemplar de încălcare a demnității umane.
În situația actuală, tentativa de a dezvolta astfel de utilizări „terapeutice” a înregistrat niște eșecuri severe. Dacă, totuși, ar fi să se dezvolte astfel de „terapii” vreodată în viitor, fiecare aplicare a acestora ar presupune distrugerea unei ființe umane. Dilema etică nu este, prin urmare, aceea că numai un număr mic de „embrioni supranumerari” trebuie sacrificați în numele științei și progresului (ceea ce oricum ar fi inacceptabil, dat fiind că acei embrioni sunt, de fapt, ființe umane), ci aceea că cercetăm terapii care, dacă ar fi general utilizate, ar necesita o ofertă constantă de astfel de „embrioni supranumerari”. Astfel, progresul medical ar avea efectul de-a dreptul pervers de a separa omenirea în două grupuri: unul care trebuie să furnizeze materialul (sau chiar să fie materialul) necesar pentru satisfacerea nevoilor celuilalt grup. Din nou, am vorbi de o clasă de sclavi și o clasă de stăpâni, sau chiar de „canibalism terapeutic”.
Nu există absolut niciun scop care ar putea justifica vreodată dezvoltarea unor astfel de terapii. Problema cu utilizarea terapeutică a CSEU nu este aceea că nu funcționează (un obstacol care, la un anumit punct în viitor, ar putea fi depășit), ci că ea este intrinsec și profund imorală.
Prin urmare, trebuie să fim recunoscători că insuccesul cercetării axate pe utilizările terapeutice ale CSEU ne-a scutit, cel puțin până în prezent, de dilema aplicării unor astfel de „terapii” în practică. Din motive principiale însă, și nu în lumina insuccesului lor, acest gen de activități de cercetare trebuie oprite și, dacă este posibil, interzise la nivel internațional.
Alternativa: celulele stem adulte
Dacă cercetarea pe CSEU nu a generat, până acum, nicio utilizare terapeutică, cercetarea pe celule stem adulte a înregistrat un mult mai mare succes.
Celulele stem adulte se obțin nu de la un embrion care este ucis în cadrul acestui proces, ci de la însăși persoana adultă, mai precis din măduva spinării acesteia. Spre deosebire de CSEU, celulele stem adulte nu sunt „totipotențiale” (adică, nu se pot dezvolta în orice tip de celule somatice), dar sunt totuși capabile să se dezvolte într-o amplă varietate de celule și nu comportă aceleași riscuri „cancerigene”. Ele nu ridică probleme de natură etică și, în același timp, au fost deja utilizate într-o mare diversitate de scopuri terapeutice.
– va urma –
