Legatura dintre mama și copil este profunda și noi cercetari sugereaza ca exista o conexiune fizica chiar mai adanca decat credem. Legaturile psihice și fizice profunde dintre mama și copil incep in perioada de gestație, cand mama inseamna totul pentru dezvoltarea fatului: ii ofera caldura și adapost, iar bataile inimii ei ii ofera copilului un ritm constant liniștitor.[/box]
Conexiunea fizica intre mama și fat este asigurata de placenta, un organ, construit din celule ce aparțin atat mamei, cat și fatului. Placenta servește ca un canal pentru schimbul de nutrienți, gaze, și deșeuri. Celulele pot migra prin placenta de la mama la fat, aflandu-și locul in mai multe organe ale mamei, inclusiv plamani, tiroida, mușchi, ficat, inima, rinichi și piele. Acestea pot avea o gama larga de efecte, de la repararea țesuturilor la prevenirea cancerului, pana la tulburari ale sistemului imunitar.
Este remarcabil faptul foarte comun ca celulele unui individ sa se integreze in țesuturile unui alt individ distinct. Suntem obișnuiți sa gandim despre noi inșine ca indivizi autonomi singulari, iar aceste celule straine par sa dezminta aceasta noțiune, și sugereaza ca cei mai mulți oameni poarta cu ei celule ale altor persoane. Oricat de remarcabil ar fi acest lucru, rezultatele uimitoare ale unui nou studiu arata ca celulele altor persoane pot fi, de asemenea, gasite și in creier. In acest studiu, celulele de sex masculin au fost gasite in creierul femeilor și au stat acolo, in unele cazuri, timp de mai multe decenii. Ce impact au avut ele in timp, acum nu poate fi decat o presupunere, dar acest studiu a aratat ca asemenea celule au fost mai puțin frecvente in creierul femeilor care au avut boala Alzheimer, sugerand ca ele pot fi legate de starea de sanatate a creierului.
Cu toții consideram trupurile noastre drept propriul nostru organism unic, astfel ca ideea ca putem adaposti celule de la alte persoane in corpul nostru ni se pare ciudata. Chiar mai ciudat este gandul ca, deși consideram cu siguranța acțiunile și deciziile noastre ca avand originea in activitatea propriului nostru creier individual, celule de la alte persoane exista și funcționeaza in structura aceasta complexa. Cu toate acestea, amestecul de celule de la persoane diferite din punct de vedere genetic, nu este deloc puțin frecvent. Aceasta condiție se numește himerism dupa numele creaturii cu cap de leu, corp de capra, aripi de pasare de prada și cu coada de șarpe, din mitologia greaca Himera. Himerele care apar in mod natural sunt, totuși, mult mai puțin periculoase, și includ astfel de creaturi ca organisme primare, cum ar fi celule ameboide sau corali.
Microhimerismul inseamna prezența persistenta a catorva celule distincte genetic intr-un organism. Acest lucru a fost observat pentru prima data la om, cu mulți ani in urma, cand celulele care conțineau cromozomul masculin „Y” au fost gasite circuland in sangele femeilor dupa sarcina. Deoarece aceste celule sunt genetic de sex masculin, ele nu ar fi putut aparține femeilor, dar cel mai probabil proveneau de la copiii lor de sex masculin din timpul gestației.
In acest nou studiu, oamenii de știința au observat ca celulele microhimerice nu se gasesc circuland doar in sange, ele se gasesc, de asemenea, incorporate in creier. Ei au examinat creierul unor femei decedate pentru prezența celulelor care conțin cromozomul masculin „Y”. Ei au descoperit astfel de celule in mai mult din 60 % din creier și in mai multe regiuni ale creierului. Deoarece se pare ca boala Alzheimer este mai frecventa la femeile care au avut mai multe sarcini, s-a considerat ca numarul de celule fetale ar fi mai mare la femeile cu boala Alzheimer, comparativ cu cele care nu au avut nici o dovada de boala neurologica. Rezultatele au fost exact pe dos: au fost descoperite mai puține celule fetale la femeile cu Alzheimer. Motivele sunt inca neclare.
Microhimerismul apare cel mai frecvent prin schimbul de celule din placenta in timpul sarcinii, cu toate acestea exista, de asemenea, dovezi ca celulele pot fi transferate de la mama la copil prin alaptare. Pe langa schimbul intre mama și fat, ar putea exista un schimb de celule intre gemeni in utero, și exista, de asemenea, posibilitatea ca celulele care exista in organismul mamei de la un frate mai in varsta sa gaseasca drumul inapoi, prin placenta, la un frate mai mic, in cursul unei gestații ulterioare. Femeile pot avea celule microhimerice atat de la mama lor, precum și de propriile lor sarcini, și exista dovezi chiar ca ar exista o concurența intre celulele bunicii și cele ale copilului in organismul unei mame.
Ce anume fac celulele fetale microhimerice in organismul mamei inca este neclar, cu toate ca exista unele presupuneri interesante. De exemplu, celulele fetale microhimerice sunt similare cu celulele stem, prin faptul ca sunt capabile sa se transforme intr-o varietate de diferite țesuturi și pot fi de ajutor in repararea țesuturilor. Un grup de cercetare care a investigat aceasta posibilitate a urmarit activitatea celulelor fetale microhimerice la un șobolan mama, dupa ce inima a capatat o leziune. S-a descoperit ca celulele fetale au migrat catre inima mamei și s-au diferențiat in celule cardiace, ajutand la repararea leziunii. In studiile pe animale, celulele microhimerice au fost gasite in creierul matern unde au devenit celule nervoase, ceea ce sugereaza ca ar putea fi integrate din punct de vedere funcțional in creier. Este posibil ca același lucru sa se intample cu aceste celule și in creierul uman.
Aceste celule microhimerice pot influența, de asemenea, sistemul imunitar. O celula microhimerica fetala de la o sarcina este recunoscuta parțial de sistemul imunitar al mamei ca aparținand mamei, deoarece fatul este identic din punct de vedere genetic pe jumatate cu mama, și jumatate este strain organismului mamei, datorita contribuției genetice a tatalui. Acest lucru ar putea declanșa o alerta in sistemul imunitar ca sa fie atent la celulele similare, dar cu unele diferențe genetice. Celulele canceroase ce apar ca urmare a mutațiilor genetice sunt exact astfel de celule, și exista studii care sugereaza ca celulele microhimerice pot stimula sistemul imunitar sa stopeze creșterea tumorilor. Mult mai multe celule microhimerice se gasesc in sangele femeilor sanatoase, comparativ cu femeile cu cancer mamar, de exemplu, ceea ce sugereaza ca celulele microhimerice pot preveni cumva formarea tumorilor. In alte circumstanțe, sistemul imunitar se poate intoarce impotriva sa insuși, provocand pagube semnificative. Microhimerismul este mai frecvent la pacientele care sufera de scleroza multipla decat la frații lor sanatoși, sugerand ca celulele himerice pot avea un rol negativ in aceasta boala, probabil prin inițierea unui atac autoimun.
Acesta este un nou domeniu in plin avant in cercetare, cu potențial enorm pentru noi constatari, cat și pentru aplicații practice. Dar este, de asemenea, un lucru care ne aduce aminte de interconexiunile noastre.
