Principalele „mutări” în jocul de șah cu care putem compara acest război cultural au fost: 1) invadarea colegiilor catolice (majoritatea școlilor din Irlanda, adică) cu programe de educație homosexualistă au reeducat tinerii; 2) eșecul total al Bisericii Catolice în a adresa scandalurile de pedofilie și corupție a decredibilizat-o și timorat-o; 3) peste 20 de milioane de dolari americani turnați în campania dinaintea referendumului au asigurat susținerea politicienilor și a presei. Rezultatul: victorie zdrobitoare.
Pentru noi, țările din Est, modelul distrugerii Occidentului și în special cazul Irlandei unde nu politicienii, ci cetățenii au spus DA, este atât de vizibil încât doar până și un copil ar înțelege strategia. Biserica Ortodoxă și societatea civilă românească au datoria să acționeze preventiv, înainte să fie prea târziu. (n.red.)
Acum, în esență, statul irlandez este obligat prin Constituție la a păzi „căsătoria” homosexuală de atacuri.
Republica Irlandei a devenit prima țară din lume care a votat pentru „căsătoria” între persoane homosexuale. Dacă odinioară era o făclie de speranță pentru alte țări ce se luptă cu un val în creștere de secularism agresiv, Irlanda, prin această decizie, s-a mutat în avangarda aceleași revoluții seculare și acum reprezintă una dintr-o minoritate de țări europene ce va permite ca doi bărbați sau două femei să se „căsătorească”.
Șaizeci și două de procente din alegătorii de la referendumul de vinerea trecută au fost de acord cu introducerea următorului amendament în articolul 41 din Constituția irlandeză: „Căsătoria poate fi contractată în conformitate cu legea, de către două persoane, indiferent de sexul acestora.” Instituția căsătoriei are mai degrabă un statut înălțător în Constituția irlandeză. Articolul 41 declară de asemenea că „Statul se obligă să păzească cu o grijă deosebită instituția căsătoriei, pe care se întemeiază familia, și să o protejeze împotriva atacurilor.”
În esență, prin urmare, statul irlandez este obligat prin Constituția sa de a proteja „căsătoria” homosexuală de atacuri.
Acest lucru survine, după acceptarea în urmă cu două luni a Legii despre relațiile între copil și familie prin care s-a legalizat adopția de către cuplurile homosexuale, privând astfel, în mod deliberat, copilul fie de mamă fie de tată. De asemenea, tot atunci s-a extins dreptul la reproducere umană asistată de donator pentru homosexuali și persoane singure. Adopția homosexuală este profund controversată în întreaga lume. Totuși, acest act normativ a trecut în Dáil (Parlament), fără a fi nevoie de vreun vot, iar cu doar două voturi împotrivă în Seanad (Senat).
Acest lucru merită repetat – există 226 de politicieni din ambele camere ale Parlamentului irlandez. Doar doi politicieni (Senatorii Ronan Mullen și Jim Walsh) au votat împotriva acestei legislații radicale.
Bani din S.U.A
Cum a avansat agenda radicală homosexuală atât de rapid în Irlanda?
Primul loc unde trebuie să privim nu este Irlanda în sine, ci organizația Atlantic Philanthropies bazată în S.U.A, fondată de irlandezul-american Chuck Feeney. Organizația Atlantic Philanthropies a oferit finanțare pentru multe cauze bune. Dar sume mari au fost, de asemenea, oferite pentru așa-numitele cauze „progresiste”, în special în Irlanda. Acest lucru include aproximativ 17 milioane dolari donați principalelor grupuri care au făcut parte din grupul de campanie Yes Equality (Da egalității).
Acești bani au fost esențiali în primul rând, în aducerea „căsătoriei” homosexuale pe agenda politică. De exemplu, între 2005 și 2011, Atlantic a donat 4.7 milioane de dolari Rețelei pentru Egalitatea homosexualilor și lesbienelor (GLEN) și, ulterior, s-a lăudat că această subvenție a permis Rețelei să construiască o „mașină full-time de lobby extrem de profesionistă” care să lucreze „în interiorul mașinăriei guvernului” în Irlanda, căutând să” încorporeze o schimbare socială de durată.”
Banii organizației Atlantic Philanthropies pot fi întâlniți peste tot în tabăra Yes (Da) a acestei campanii. O varietate de organizații nonguvernamentale care nu au nimic de-a face cu homosexualitatea (inclusiv grupurile pentru drepturile migranților și organizații de caritate pentru copii) au susținut votarea DA. Un lucru de legătură al acestor grupuri a fost numitorul comun de finanțare de la Atlantic Philanthropies. Acestă unică fundație a permis crearea unei rețele de ONG-uri activiste liberale bine finanțate, care pare să fi exercitat o influență considerabilă în spatele scenei și în partidele politice și mass-media pentru a câștiga împotriva opoziției îndoielnice și pașnice, așa cum Atlantic Philanthropies a formulat-o.
Opozanții au avut resurse limitate
În ceea ce privește campania în sine, grupurile din tabăra NU au făcut tot ce au putut cu resursele și personalul limitat. Campania NU a fost condusă de Institutul Iona și de organizația Mamele și tații contează. Tema principală a campaniei NU a fost că prin modificarea articolului 41 din Constituție, guvernul a încercat să redefinească nu doar căsătoria, ci și familia în sine – și că odată cu dreptul la căsătorie va veni și dreptul la a naște copii. Acest lucru ar putea necesita furnizarea de servicii de mame surogat pentru cuplurile homosexuale masculine și ar duce la privarea în mod deliberat a copiilor de avantajul de a avea o mamă în viața lor.
În cele din urmă, a fost imposibil de răsturnat avansul mare pe care campania DA îl construise în sondaje – cu mai puțin de șase luni în urmă, un sondaj de opinie sugera că doar 17% ar vota NU. Timp de cinci ani, cetățenii irlandezi au fost supuși unei campanii de propagandă foarte emoțională ce viza redefinirea căsătoriei. Această lungă campanie a fost construită în jurul poveștilor personale a cuplurilor de același sex și facilitată de o mass-media cu totul părtinitoare.
Într-adevăr, toată „Irlanda oficială” a sprijinit campania DA – fiecare partid politic și canal mass-media a fost susținător, și companiile de tehnologie la nivel mondial, cum ar fi Twitter și Google, au intervenit de asemenea la vot. De asemenea, grupuri ce reprezentau companiile multinaționale americane, au mers atât de departe încât au amenințat că Irlanda ar putea pierde investiții și locuri de muncă în cazul în care nu ar fi existat un vot DA.
În fiecare zi a campaniei au apărut diferite celebrități făcând apel pentru voturi de DA, iar acest lucru a fost deosebit de influent pentru alegătorii tineri, care s-au afișat la vot în număr record pentru a susține schimbarea, grație unei campanii media pe canalele de socializare de succes pentru a-i scoate la secțiile de votare. Cei mai mulți dintre acești tineri sunt produse ale sistemului școlar catolic din Irlanda. Grupuri activiste de homosexuali au vorbit în școlile catolice de ani de zile sub pretextul lăudabil de depopulare totală a „agresiunii homofobe.” Dar sprijinul copleșitor pentru redefinirea căsătoriei în rândul tinerilor se datorează cu siguranță, în parte, eforturilor acestor campanii a normaliza homosexualitatea.
Intoleranța taberei DA și Rolul Bisericii
O caracteristică notabilă a „căsătoriei” persoanelor de același sex în jurul lumii este intoleranța pe care o aduce în urma sa. A nu fi de acord cu noul consens de pro- „căsătorie homosexuală” pare să nu mai fie permis. Există numeroase cazuri de brutari și florari și alte întreprinderi care au fost trimise în judecată pentru că au refuzat să faciliteze ceremonii de nunți homosexuale.
Aceeași intoleranță a opiniilor disidente a fost afișată pe tot parcursul acestui referendum. Aproximativ jumătate din posterele taberei NU au fost eliminate sau vandalizate, de multe ori în plină zi, și de cele mai multe ori autorii acestor acte lăudându-se pe canalele media despre actele lor criminale. Acest intoleranță este un semn rău pentru viitor. Guvernul irlandez a refuzat în mod explicit să ofere derogări legale pentru a proteja oamenii de afaceri cu obiecții de conștiință. Acțiuni în justiție împotriva celor care nu îmbrățișează noua ordine predominantă par aproape inevitabile.
Nicio analiză a referendumului nu ar fi completă fără a ține seama de rolul Bisericii. Ar fi imposibil de supraestimat daunele pe care scandalul despre abuzurile asupra copiilor și mușamalizarea acestora le-a provocat statutului Bisericii Catolice în Irlanda. Au erodat mult din autoritatea morală a ierarhiei, și, ca rezultat, Episcopii irlandezi au refuzat să spună catolicilor că ar trebui să voteze NU la referendum.
Mesajul principal al ierarhiei a fost că o căsătorie este importantă și că alegătorii ar trebui să reflecteze înainte de a o schimba. Arhiepiscopul Diarmuid Martin de Dublin a fost destul de categoric că nu va spune oamenilor cum să voteze. Având în vedere istoria complexă a relațiilor Biserică-stat în Irlanda, acest lucru nu a fost neapărat o poziție strategică rea – oamenii irlandezi nu privesc cu ochi buni când li se spună cum să voteze de către episcopi. Cu toate acestea, considerabil mai puțin folositoare, a fost sugestia episcopului Donal McKeown din Derry, că persoanele catolice ar putea vota în favoarea „căsătoriei” persoanelor de același sex cu conștiința împăcată.
Urmează legalizarea avortului?
Așadar, spre ce se îndreaptă Irlanda? Elita progresivă privește deja spre următoarea țintă – abrogarea celui de-al optulea amendament al Constituției, care garantează dreptul la viață al nenăscuților. În timp ce eficacitatea acestui amendament este compromisă din cauza deciziei din 1992 a Curții Supreme de Justiție, în „cazul X”, este încă singurul lucru care stă în calea avortului în stil european, la cerere în Irlanda. Grupuri precum Campaniei Pro Life se pregătesc acum pentru un asalt proaspăt al mișcării pro-avort în legătură cu dreptul la viață, chiar și în următoarele 12 luni.
Catolicii irlandezi au stat singuri la luptă împotriva „căsătoriilor” homosexuale în fața copleșitoarelor SUA ce au finanțat opoziția acestora. Se va întâmpla la fel și atunci când se va ține următorul referendumul pentru avort?
