Mainstream media și-a creat un obicei ciudat din a publica pe nerăsuflate, ca și cum ar fi de o importanță internațională, știri despre pastori creștini sau preoți catolici care își învață congregațiile ceva ce creștinismul a învățat dintotdeauna.
În presă apar știri precum „O mamă este supărată deoarece un buletin parohial numește fertilizarea în vitro imorală”. Ziarul parohial preciza că Biserica se opune fertilizării în vitro (FIV) și inseminării artificiale, deoarece „acestea disociază procrearea de actul prin care soții se dăruiesc unul altuia, introducând astfel dominația tehnologiei asupra originii și a destinului persoanei umane.
Parohia făcea referire la Catehismul Bisericii Catolice, paragrafele 2373-2377, publicat în anii 1990. Oricine ar fi dorit să știe vreodată ce spune Biserica Catolică oficial despre FIV sau despre tehnologii de reproducere artificială ar fi putut să arunce o privire, în orice moment.
Dacă vă mirați că din asta s-a făcut o știre, nu sunteți singuri. „Un preot catolic predă învățătura de credință catolică” este o noutate vrednică de a deveni o știre, la fel ca și cea intitulată „Papa e catolic”. Și mai ciudat este faptul că mama „supărată”, menționată în știrea preciată, nu este nici membră a parohiei și nici măcar catolică! Este o femeie ne-religioasă care a avut un copil prin FIV, și care după ce a dat peste buletinul de știri al parohiei a decis să fie jignită și să formuleze acuze de „hate speech”.
O gravă neînțelegere
Acest obicei modern specific de a reacționa la orice declarație de principiu moral ca fiind „hate speech” este profund îngrijorător. Oricum, citind diverse articole despre acel buletin parohial vedem cât de adâncă este neînțelegerea față de ceea ce are Biserica de spus asupra acestei chestiuni – și de câtă educație au oamenii nevoie.
„Nici un copil nu este imoral” a protestat o femeie, mamă a unui copil în vârstă de 20 de luni, conceput tot in vitro. O altă mamă, nici ea catolică, a organizat un protest la biserică, spunând că ea protestează pentru a arăta că „acești copii nu sunt imorali, nici familiile acestora nu sunt.”
Nu este vorba despre o simplă neînțelegere a învățăturii Bisericii, ci este poate neînțelegerea cea mai gravă posibilă. Catehismul Bisericii nu spune că copilul conceput prin FIV este imoral, ci pune întreg accentul pe protejarea drepturilor și a demnității acestui copil.
La paragraful 2378 citim:
„Copilul nu este ceva datorat, ci este un dar. „Darul cel mai înalt al căsătoriei” este o persoană umană. Copilul nu poate fi considerat ca un obiect de proprietate, situație la care ar duce recunoașterea unui pretins „drept la copil”. În acest domeniu numai copilul are adevărate drepturi: acela „de a fi rodul actului specific al iubirii conjugale a părinților săi, precum și dreptul de a fi respectat ca persoană din clipa conceperii sale” [46].
Nu există copii imorali. Cei concepuți prin FIV sunt la fel de prețioși în ochii lui Dumnezeu precum toți ceilalți copii. Chiar dacă mijloacele prin care au fost concepuți sunt imorale, ei sunt iubiți de Dumnezeu și ar trebui iubiți la fel de mult de către noi. Biserica este îngrijorată de logica din spatele FIV și al tehnologiilor similare, care conduc spre a vedea în copil mai degrabă un drept decât un privilegiu, mai degrabă o marfă decât un dar, mai degrabă un obiect al unei tranzacții conforme unei specificații decât un om acceptat și îmbrățișat necondiționat.
Episcopul Wayne Kirkpatrick din dieceza de Antigonish, Nova Scotia, declara:
„Un copil conceput în vitro este binevenit de Dumnezeu și de către Biserică. Motivul pentru care Biserica se opune fertilizării in vitro este acela că cuplul și copilul pot fi tratate ca fiind componente ale unui proces de manufactură. Îngrijorare prezintă și pierderea embrionilor, și utilizarea tehnologiei reproductive mai degrabă pentru selecție decât pentru creație. Învățătura Bisericii derivă din grija ei pentru copii și familii.”
Bine spus!
Probleme obiective cu FIV
Recent am aflat două întâmplări:
Un cuplu a hotărât să-și facă unul dintre aceste celebre teste ADN, pentru ei și pentru fiii lor. Rezultatul i-a șocat. Testul a arătat că unul dintre copii, conceput in vitro, nu avea nici o legătură biologică cu tatăl său! A reieșit că laboratorul a folosit spermă de la un alt bărbat, necunoscut, pentru „crearea” copilului. Cuplul a trebuit să-i transmită știrea și fiului lor. În cele din urmă, au aflat și adevăratul tată biologic, care, la rândul lui, a trebuit să le spună celor trei copii ai săi că aveau un frate vitreg, născut „accidental” într-o altă familie.
A doua întâmplare, similară celei dintâi, a implicat o altă încurcătură într-o clinică FIV. Două mame au purtat din greșeală fiecare copilul celeilalte. Cuplurile au intrat la bănuieli doar în momentul nașterii, când au constatat mari diferențe fizice între ei și copii. Au aflat adevărul doar după o lună. În acel moment părinții deja erau legați profund de copiii pe care i-au purtat și i-au născut. Probabil embrionii au fost confundați.
Aceste întâmplări sfâșietoare, șocante și tulburătoare sunt o consecință previzibilă a permiterii tehnologiei umane să invadeze atât de adânc în ceva atât de delicat și sacru precum generarea vieții umane.
Copiii trebuie concepuți, generați în mod exclusiv prin expresia fizică a iubirii dintre soț și soție. Prin FIV, oricum ar fi, mai degrabă tehnicienii decât soțul și soția îndeplinesc acțiunea care produce viața. Acest act se îndreaptă împotriva planului lui Dumnezeu pentru căsătorie și a modului prin care copiii trebuie să vină pe lume.
Un alt lucru important este faptul că procedura FIV deseori implică generarea unor embrioni multipli. Drept consecință, există literalmente milioane de embrioni congelați în laboratoarele de peste tot în jurul lumii. Exprimat științific, acestea sunt ființe umane unice, vii din punct de vedere genetic în cele mai timpurii faze de dezvoltare.
Aceste mici ființe umane vor fi plasate în uterul mamei cu speranța că cel puțin unul din ei va supraviețui și va ajunge la termen, pentru a fi născut. În cele mai multe cazuri cuplul dorește doar un copil, astfel că medicii omoară ceilalți embrioni, determinând în mod arbitrar care copil va trăi și care va muri. Iar dacă se întâmplă, în timpul procedurii, ca unul sau mai mulți dintre copii să nu fie sănătoși sau nu se dezvolte bine, viețile lor vor fi terminate, aruncate precum gunoiul. Copiii rămași, cei neutilizați vor fi ori uciși ori folosiți la experimente în timp ce alții vor fi congelați în nitrogen lichid pentru implantare sau experimente viitoare.
Acesta nu este un mod de a trata viața umană. Copiii nu sunt mărfuri care să fie produse pentru nevoile adulților sau pentru comercializare. Indiferent de intențiile celor implicați, un asemenea comportament este imoral în mod grav, profund, intrinsec. Pur și simplu nu există nici o cale de a îndulci această realitate obiectivă. Fie și doar din acest motiv, FIV trebuie respins ca inadmisibil.
Iar Biserica are datoria să-și avertizeze turma și să-și apere învățătura, îndepărtându-le de această practică, indiferent de preț.
