Reporter IsisTVro:
Un copil din 20 se naşte cu malformaţii. Estimarea aparţine Centrului de statistică sanitară din Ministerul Sănătăţii. Pericolul este în creştere, avertizează specialiştii, în cazul mamelor care aduc pe lume copii la vârste înaintate sau al celor care nu merg niciodată la medic pe durata sarcinii. Teama cea mai mare a viitoarelor mămici este că bebeluşul lor se poate naşte cu malformaţii. Şi, din păcate, oricât de multe analize ar face, nici un doctor din lume nu poate garanta că micuţul va fi perfect sănătos la naştere. Însă efectuarea la timp a investigaţiilor ecografice poate depista anumite anomalii congenitale. […]
Cea mai frecventă malformaţie congenitală este sindromul Down, cu o incidenţă de 1 la 800 de naşteri. Boala se caracterizează prin retard psihic şi fizic, defacte morfologice, malformaţii cardiace în 30-40% din cazuri. Apare mai frecvent în cazurile în care mamele au peste 35 de ani. Speranţa de viaţă a unei persoane cu sindrom Down se situiază între 45 şi 55 de ani.
Imediat vine întrebarea intervievatorului IsisTVro:
Ce se întâmplă dacă în timpul unei ecografii este depistată o malformaţie? Ce se întâmplă cu sarcina, cu fătul ?
Răspunsul dr. Viorel Cristurean, medic specialist obstetrică-ginecologie:
Trebuie stabilit în ce categorie se încadrează malformaţia. Sunt malformaţii care sunt incompatibile cu un trai după naştere. Şi când spun asta mă refer, de exemplu, la absenţa rinichilor. Un copil fără rinichi nu are nicio şansă de a trăi şi nu este o malformaţie corectabilă chirurgical. Atunci, împreună cu familia, se hotărăşte întreruperea sarcinii.
Departe de mine să-l judec pe domnul dr. Viorel Cristurean, care nu face altceva decât să folosească limbajul de acum la modă în medicină, însă sintagma “întrerupere de sarcină” este un eufemism … se referă la AVORT. Iar mai apoi – nu ştiu dacă este doar o observaţie greşită – imediat după ce reporterul vorbeşte despre sindromul Down, intervievatorul pune o întrebare destul de spinoasă… Şi am avut impresia că medicul s-a eschivat cu ajutorul unui exemplu extrem. Aşadar, cred eu, întrebarea era: Ce se întâmplă (de obicei) dacă o mamă află că fătul suferă de o maladie genetică debilitantă şi incurabilă, însă compatibilă cu viaţa?
