În școala de medicină, am fost învățată să întreb mai întâi pacienții despre simptomele care i-au adus la mine (de ce se plâng și cum îmbunătățim lucrurile). În schimb, abordarea pe care industria infertilității (denumită și tehnologia reproducerii asistate) se concentrează privește costurile pe care pacientul și le permite.
Iată ce cuvinte aud multe cupluri atunci când merg într-o clinică de endocrinologie reproductivă și infertilitate: „Nu ați reușit să rămâneți însărcinată. Am putea apela direct la FIV sau ați putea încerca IUI (inseminarea intrauterină), mai întâi, pentru un preț mai mic.” Sau: „Uitați-vă la această diagramă, arată modul în care numărul oocitelor dumneavoastră scade drastic odată cu vârsta.”
Urgența, frica de a nu mai putea da naștere unui copil și necesitatea unei soluții rapide cuprind femeia care a tot avut teste de sarcină negative, unul după altul. Medicul de endocrinologie reproductivă și infertilitate îi va explica probabil procedura FIV în cadrul unei ședințe de 30 de minute.
Apoi cuplurile, odată intrate în program, se vor confrunta în curând cu eliminarea embrionilor „de slabă calitate” și cu moartea altor embrioni în eprubetă. Medicul va trebui să decidă câți embrioni va transfera în procedură; soțul este separat complet de acest proces de creare a unei noi vieți. Cuplul va trebui apoi să decidă: fie să înghețe fie să distrugă embrionii „supranumerari”.
Rata ridicată a complicațiilor în sarcina cu FIV este, în general, trecută cu vederea. Ideea unei sarcini fără probleme pare intangibilă; întrebările grele sunt date uitării. Dacă sunt tripleți? Femeia riscă să-i piardă pe toți, așa încât părinții ar putea primi sfatul de a „reduce selectiv” sarcina, adică de a avorta un copil pentru a scădea riscul pierderii tuturor celor trei.
Însă în mintea viitoarei mame, atunci când intră în clinică, stă în primul rând frica de a pierde familia pe care a visat-o. Se întreabă: „De ce mi se întâmplă tocmai mie? De ce nu reușesc să mă descurc cu ceva ce majoritatea primesc de la sine?”
Scopul meu în acest articol nu este acela de a judeca cuplurile care au folosit aceste metode, nici intențiile medicilor. Vreau, în schimb, să vă informez cu privire la riscurile acestei abordări și la șovăielnicele dovezi medicale în favoarea ei, dar și la riscurile posibile rezultate din astfel de sarcină. În plus, aș dori să ofer o abordare mai bună: tratamentul care merge la cauza de bază a infertilității, cooperează cu sistemul reproductiv natural al femeilor și oferă vindecare, emoțional cât și fizic, cuplurilor.
Ce face FIV – și ce nu
Infertilitatea este un simptom al unui complex de probleme medicale. Abordarea pe calea FIV înseamnă să ocolești cauza de bază a infertilității.
Fertilizarea in vitro se face prin suprimarea hormonilor organismului, prin injecții cu doze mari de hormoni, stimularea excesivă a ovarelor (provocând de la disconfort până la sindromul de hiperstimulare ovariană, care poate pune în pericol viața femeii) și recoltarea mai multor oocite de la femeie. Materialul seminal al bărbatului este centrifugat, apoi oocitele și sperma sunt combinate, în afara organismului („in vitro” / în eprubetă). Embrionii sunt apoi examinați. Dacă îndeplinesc criteriile, unul sau mai mulți sunt plasați în uterul femeii. Dacă nu îndeplinesc aceste criterii – poate fi și din punct de vedere al sexului sau al altor motive triviale – ei sunt aruncați.
Deci, în loc să se ocupe de tratarea medicală a cauzei infertilității, FIV o eludează. Infertilității (de exemplu, prin endometrioză) duce adesea la alte probleme, cum ar fi inflamații ori un nivel scăzut de hormoni. Inflamația cronică și markerii inflamatorii sau nivelul redus de progesteron pot duce la finaluri nedorite ale sarcinii, cum ar fi avortul spontan și nașterea prematură. Procedura FIV în sine nu tratează aceste probleme.
Este, de asemenea, binecunoscut în comunitatea medicală că FIV crește riscul pentru fiecare complicație în sarcină, de la preeclampsie până la sarcină ectopică și multiplă. Poate chiar crește incidența histerectomiei.
Chiar și în sarcinile FIV cu un singur embrion, acesta are de 2,4 ori mai multe șanse de a nu supraviețui, de 2,99 ori probabilitate mai mare să se nască înainte de 33 de săptămâni sau un risc de 3,78 ori mai mare să cântărească sub 1500 de grame la naștere. Femeile cu infertilitate au parte nu doar de o patologie fizică, ci și de dezechilibre emoționale. A le pune să suporte un risc mai mare, dat de un rezultat negativ al sarcinii este, pentru mine, copleșitor.
Efecte mai puțin plăcute ale FIV
Știu un cuplu care a cheltuit peste 200.000 de dolari pentru FIV. Ciclu după ciclu de tratamente eșuate. Încă mai primesc facturi și în ziua de azi. Tot nu au copii; nu mai au bani ca să adopte!
Să luăm de exemplu cazul Jessicăi Hepburn, acum o activistă cunoscută. Ea și-a pierdut sănătatea și căsnicia după 11 cicluri FIV. A avut șase pierderi de sarcină, plus o sarcină ectopică ce i-a pus viața în pericol. A intrat în datorii masive, de zeci de mii de dolari. Dacă tot își cheltuiesc economiile, ar fi mai bine pentru cupluri să o facă pe seama unui sistem dovedit ca eficace.
Aceste femei disperate sunt dispuse să plătească sume enorme (Forbes estimează un cost între 15.000 și 18.000 de dolari per ciclu FIV) pentru a avea șansa de a ține un copil în brațe. Adesea, pacienții nu cunosc aceste cifre. Nici ratele reale de succes nu sunt cunoscute publicului larg.
Ce spun datele medicale?
De la inventarea FIV, în 1978, a existat timp și bani pentru cercetare. De atunci, rata de reușită per ciclu a crescut de la 22,3% în 1995, la 33% în 2003 și la 31% în 2015, potrivit datelor Centrului pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA. Fiecare clinică de FIV are obligația de a raporta aceste date.
Am căutat o sursă de încredere pentru studii medicale suplimentare. Cochrane of Systematic Reviews este „recunoscută ca reprezentând un standard internațional pentru informații de înaltă calitate, de încredere”.
Baza de date se întemeiază pe dovezi de înaltă calitate, cum ar fi studiile de control randomizate (RCT/randomized control trials). RCT reprezintă standardul de aur în dezvoltarea de dovezi clinice, în special, în această epocă concentrată pe furnizarea de „medicamentație bazată pe dovezi”.
Cochrane raportează pentru o treime dintre cuplurile infertile „nu am identificat niciun motiv al incapacitatea lor de a concepe”; explică faptul că FIV este „un tratament acceptat pe o scară largă”, dar este unul „invaziv, costisitor și cu riscuri asociate”.
Tot conform Cochrane, la femeile care suferă de infertilitate fără o cauză explicabilă, „FIV poate fi asociat cu rate de natalitate mai mari decât așteptările, dar nu există dovezi suficiente pentru a trage concluzii ferme” – „așteptări” înseamnă literalmente să nu apelezi la FIV ci la alte metode; ceea ce înseamnă că studiile nu reușesc să găsească o îmbunătățire adusă de FIV comparativ cu nici un fel de tratament.
Cum rămâne cu infertilitatea diagnosticată? Am căutat studii de control randomizate privind FIV pentru afecțiunea numită sindrom polichistic ovarian și pentru endometrioză, unele dintre cele mai frecvente cauze ale infertilității. N-am găsit nimic.
Cum rămâne cu infertilitatea masculină? Baza de date Cochrane raportează că „nu am putut găsi nici o dovadă privitor la diferența dintre diversele tratamente în ceea ce privește nașterile vii sau ratele sarcinii”. Ei au comparat raporturile sexuale, IUI (inseminarea intrauterină), FIV și ICSI (injecția intracitoplasmatică de spermă). În urma a 10 studii randomizate controlate pe 757 pacienți, „nu am găsit dovezi suficiente pentru a determina diferențe în ce privește siguranța și eficacitatea între diferite tratamente pentru subfertilitate masculină”. Cu alte cuvinte, raportul sexual cu kit de predicție a ovulației este egal ca rezultate cu FIV, IUI sau ICSI.
Majoritatea femeilor nu au parte de ajutor
În SUA, CDC estimează că 7,3 milioane de femei cu vârste între 15 și 44 de ani au utilizat servicii de remediere a infertilității. În 2015, au fost 91.090 de cicluri (unele femei au avut mai mult de un ciclu) din care au rezultat 21.771 nașteri vii din oocite sau embrioni proaspeți (necongelați), excluzând terții donatori de gameți. Așadar, aproximativ 1,2% dintre americancele infertile au accesat servicii de FIV, în acel an, folosind propriile oocite, și doar 0,2% dintre toate femeile infertile din S.U.A. au avut o naștere vie ca rezultat al FIV.
Adică 98,8% dintre femeile care se confruntă cu infertilitate nu au acces la serviciile precizate. Aceste cifre demonstrează că o URIAȘĂ populație feminină nu are acces la tehnologii de reproducere asistată, fie din cauza costurilor ridicate, fie pentru că sunt speriate de procedura invazivă, de efectele secundare sau pentru că se opun, moral, să-și sacrifice o parte din propriii embrioni, lucru aproape de neevitat în FIV.
Ca medici, trebuie să facem mai mult. Și putem face.
Răspunsul la infertilitate, dat de NaProTechnologie
Tehnologia NaPro utilizează medicina modernă pentru a găsi cauza infertilității și a o trata, în loc să ocolească sediul problemei. Peste 1400 de articole științifice medicale constituie fundamentul tehnologiei și ele se regăsesc în manualul The Medical & Surgical Practice of NaProTECHNOLOGY (Practica medicală și chirurgicală a Tehnologiei NaPro).
De exemplu, mama lui James a încercat inseminarea intrauterină de trei ori și FIV o dată. După trei ani de eșecuri, ea a apelat la NaPro. Medicul a determinat cauza infertilității și a rămas însărcinată, născându-l cu bine pe James, la termen. Povestea ei și alte numeroase cazuri fericite pot fi găsite pe aceste site-uri: UK Life FertilityCare sau FertilityCare Toronto. Ratele de reușită în nașterii vii, nu doar în sarcini, variază de la 38,4% la 81,8%, în funcție de patologia tratată.
Tehnologia NaPro funcționează prin diagnosticarea și tratarea defectelor de ovulație care sunt complet ignorate de FIV. NaProTechnologia a dezvoltat tehnici chirurgicale pentru „repararea” chirurgicală a endometriozelor, cu rezultate excelente, astfel cum rezultă din Journal of Gynecologic Surgery, 2010: „Chirurgia pelviană reconstructivă fără aderență: trei faze distincte de progres în 23 de ani”.
Chiar dacă nu toate femeile rămân însărcinate în urma folosirii NaPro Tehnologiei, aproape toate pacientele ating o îmbunătățire a sănătății lor, indiferent dacă a fost vorba despre o durere pelviană cauzată de endometrioză, de sindrom premenstrual cauzat de deficiența de hormoni sau de sindromul polichistic ovarian, în cazul căruia sse apelează la chirurgia cu rezecție cuneiformă. Dacă femeia care apelează la NaPro rămâne gravidă, ea nu se confruntă cu atât de multe complicații cu risc crescut ale sarcinii ca în FIV, nu se confruntă cu problema morală a embrionilor distruși sau morți într-o eprubetă, nu are risc crescut de malformații congenitale și nici nu este martoră a morții tripleților, după o naștere la 22 săptămâni, așa cum am apare în rezultatele înregistrate în cazul sarcinilor cu FIV. Există o probabilitate mai mare ca unui cuplu să-i rămână și bani pentru adopție, dacă tratamentele cu tehnologia NaPro nu dau roade…
Multe femei au suferit de pe urma unor cicluri FIV nereușite. Desigur că ele nu doresc ca și alte femeie să sufere, ci să se vindece emoțional și fizic cu ajutorul descoperirilor tehnologiei NaPro.
Am căutat o explicație din partea furnizorilor de FIV pentru lipsa unor dovezi de fond care să le susțină procedurile invazive și costisitoare. Centrul pentru Reproducere Umană (Center for Human Reproduction), o clinică ce se autodescrie ca fiind „de frunte” în domeniul FIV, din New York, admite că „medicina reproductivă și infertilitatea necesită o reevaluare logică a necesității și utilizarea de studii randomizate controlate”. De asemenea ei recunosc că cheltuielile de cercetare ar trebui să fie rezervate pentru „combaterea riscurilor ridicate și pentru tratamentele care necesită costuri ridicate”.
