În 2014, în Fourni, Grecia, nu s-a născut niciun copil. La fel s-a întâmplat și în 2015. În 2012, un singur copil s-a născut în orașul Lestijärvi din Finlanda.
Aceste cazuri nu sunt simple anomalii. Țările din întreaga Europă înregistrează scăderi ale populației pe care guvernele lor încearcă disperat să le inverseze. De fapt, multe guverne și chiar companii oferă acum stimulente familiilor pentru a avea mai mulți copii. Aceste politici pronataliste – reglementări sau practici care „încurajează nașterea copiilor” – devin din ce în ce mai răspândite pe măsură ce țările se luptă cu scăderea natalității și cu îmbătrânirea populației.
Știm, copiii sunt o binecuvântare. Dar nu toți oamenii cred sau înțeleg asta. Se pare că lumea noastră este împărțită între cei care doresc să restricționeze numărul nașterilor și cei care văd valoare fiecărui copil.
Antinatalismul
Antinatalismul este teoria conform căreia oamenii ar trebui să înceteze să mai procreeze. Promotorii ei cred că, din motive economice, de mediu sau sociale, oamenii ar trebui să înceteze să mai existe. Mai mult, ei văd suferința prin care trec uneori oamenii ca inutilă și cred că ea ar trebui evitată cu orice preț.
Din diverse motive, alte grupuri doresc să reducă populația și să limiteze dimensiunea familiilor. Cel mai predominant dintre aceste motive este schimbările climatice. Într-un articol recent despre controlul populației, dr. Brian Clowes, Human Life International, scrie că multe țări au luat măsuri drastice:
„Am asistat la programe de avort forțat și sterilizare în China, Vietnam, Peru și multe alte țări, parțial ca pe un sprijin pentru programele de conservare a mediului. Un număr mare de femei au fost sterilizate sau echipate cu sterilete fără știrea sau consimțământul lor, invocându-se același motiv.”
Guvernele încep de acum să vadă inerentele erori din raționamentul anti-copii. Rata natalității a scăzut cu mult sub nivelul de înlocuire, în multe țări. „Nivelul de înlocuire” este rata natalității necesară pentru a înlocui o populație de la o generație la alta – de obicei calculat ca 2,1 copii/femeie. Potrivit Institutului pentru Studii Familiale, aproape jumătate din populația lumii trăiește în țări cu niveluri mai mici decât acesta.
Dar de ce ar fi asta o problemă?
Pentru a prospera, țările trebuie să aibă o fertilitate cel puțin la nivelul de înlocuire. În țările dezvoltate în care rata natalității este și mai scăzută, populația vârstnică crește mai repede decât cea tânără. Astfel, nu mai există suficiente persoane active, care să înlocuiască pe cei care se pensionează, în forța de muncă. Și sunt prea puțini cei care să aibă grijă de populația dependentă. În plus, în țări precum China, unde politica copilului unic a fost în vigoare decenii, există un deficit de femei, deoarece cuplurile au recurs masiv la avort sau chiar abandon al fetelor.
Un articol din Business Insider din iulie 2020 reflectă teama față de scăderea populației:
„Conform unui nou raport al cercetătorilor de la Institutul pentru Metrică și Evaluare a Sănătății din Universitatea din Washington se așteaptă ca populația să înceapă să scadă până în 2100 în aproape toate țările din lume.
Noul studiu a analizat proiecțiile populației până în anul 2100 pentru 195 de țări. Conform concluziilor lor, se așteaptă ca unele țări să-și vadă populația redusă la jumătate.
Cercetătorii au estimat că până în 2100 rata medie a fertilității va fi de aproximativ 1,7 copii pe femeie, cu mult sub rata de 2,1 necesară pentru a menține populația stabilă.”
Raportul Business Insider continuă să enumere cele 20 de țări cu cea mai rapidă scădere a populației. Acestea includ Italia, Cuba și Portugalia, fiecare cu o scădere de aproximativ 10% așteptată în următorii 30 de ani. România, Japonia, Croația și Serbia au prognozată o scădere de aproximativ 15-20%. Bulgaria ocupă locul 1 pe listă; acolo se prevede scăderea populației cu aproape 23% până în 2050.
În plus, un articol al Institutului de Studii Familiale din martie 2020 afirmă că rata natalității din America a coborât la cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată.
Cum putem remedia situația? Cum încurajăm noi, comunitatea globală, natalitatea și cum susținem familiile tinere?
Politici pronataliste
În primul rând, trebuie să devenim o societate globală care prețuiește copiii ca ființe umane, nu ca mărfuri. O parte din expresia acestei valori este grija pentru ei atât înainte de a se naște cât și după. Și dacă copilul are valoare, la fel au și părinții săi.
Așa cum a spus Sf. Ioan Paul al II-lea într-o omilie din 1986:
„Așa cum merge familia, așa merge și națiunea și așa merge întreaga lume în care trăim”.
Unele țări au început programe de stimulare pentru a încuraja cetățenii să aibă mai mulți copii. Și, în multe dintre aceste țări, stimulentele includ mult mai mult decât bani: ele includ timp.
În anii 1960 și 1970, guvernul Coreei de Sud a presat femeile să aibă cel mult doi copii. De atunci, în ciuda recentelor stimulente în sens invers, rata fertilității a fost sub 1, una dintre cele mai scăzute din lume. Țara a cheltuit peste 180 de miliarde de dolari în ultimii 10 ani pentru a încuraja familiile să procreeze. Chiar și unele companii au intervenit pentru a ajuta:
- Posco oferă o alegere angajaților săi care tocmai au avut un copil: pot alege între un an de concediu cu plată și doi ani în care petrec doar jumătate de normă la birou.
- HanmiGlobal Co. oferă angajaților stimulente financiare pentru a avea copii: trei milioane de won (aproximativ 2.700 de dolari) pentru al treilea copil și cinci milioane de won (aproximativ 4.500 de dolari) pentru al patrulea copil. În plus, mamele primesc șase luni de concediu după naștere. Mai mult, compania plătește școlarizarea copilului de la grădiniță la universitate, indiferent de câți copii sunt într-o familie.
Micul oraș finlandez Lestijärvi a avut parte de o singură naștere în 2012. Acest lucru i-a determinat pe oficialii locali să conceapă un program de stimulente. Fiecare nou-născut ar primi 10.000 de euro, plătiți în decursul a 10 ani. Finlanda a implementat, de asemenea, programe pentru a ajuta copiii încă de la primii pași. Un trusou este trimis fiecărei femei, indiferent de venit sau de statutul social și include haine și alte articole utile. Mai mult, premierul finlandez a anunțat recent o politică pentru noii părinți care va intra în vigoare în toamna anului viitor; conform acesteia, fiecare părinte va avea parte de șapte luni de concediu plătit.
Polonia a luat măsuri, de asemenea, pentru creșterea natalității. În 2016 guvernul a lansat un program intitulat Familia 500+, care nu numai că vizează creșterea natalității, dar are și scopul de a reduce sărăcia în familiile cu copii. În plus, încearcă să îmbunătățească condițiile de viață ale familiilor numeroase. Ca urmare, Polonia a înregistrat o creștere a fertilității cu 13-15% între 2016 și 2018.
În Grecia se preconizează că 36% din populația țării va avea peste 65 de ani până în 2050. Pentru a stimula nașterile, guvernul acordă părinților nou-născuților 2.000 de euro. Potrivit ministrului adjunct al Muncii și Afacerilor Sociale: „Oamenii ar putea crede că aceasta este o problemă de mândrie națională, dar este de fapt una de conservare națională”. Ea continuă: „Având în vedere că ratele ridicate de productivitate sunt asociate cu populațiile tinere și nu cu cele îmbătrânite activ, este, de asemenea, o prioritate de creștere economică”.
În ceea ce privește micul grup de insule grecești numit Fourni, care nu a avut nașteri în 2014 și niciunul în 2015, o sporire a accesului la serviciile medicale și stimulentele au încurajat locuitorii săi să aibă copii. În februarie 2020, acolo s-au născut 11 copii.
Japonia are cea mai ridicată rată de fertilitate din ultimii 20 de ani, atribuită stimulentelor bănești guvernamentale.
Guvernul Ungariei a adoptat o abordare oarecum diferită: oferă împrumuturi. Dacă o familie are destui copii, guvernul va „șterge” datoria. În acest moment, stimulentele guvernului depășesc cu puțin echivalentul a 30.000 USD. Dar părinții trebuie să înțeleagă nuanțele: potrivit lui Lyman Stone, cercetător la Institutul pentru Studii Familiale:
„Familiile primesc 30.000 de dolari pentru a avea trei copii… O femeie maghiară poate obține un împrumut de 30.000 de dolari atunci când rămâne gravidă dacă se află la prima căsătorie, are vârste cuprinse între 18 și 40 de ani și are un soț care este angajat și are un venit care îi situează în clasa de mijloc.”
Câte femei îndeplinesc, în fapt, aceste criterii? Doar circa 30% dintre femeile maghiare, apreciază Stone. În plus, programul este previzionat să se desfășoare doar până în 2022.
Stone aruncă o lumină suplimentară asupra detaliilor:
„Dacă părinții iau cei 30.000 de dolari, nu datorează nicio plată până la trei ani după nașterea următorului lor copil și, dacă au încă un copil, mai primesc încă trei ani scutire de plată. Dacă au și al treilea copil, datoria este ștearsă.
Dar dacă termenul trece înainte ca familia să aibă un al treilea copil, ei trebuie să ramburseze întregul împrumut, plus dobânzile, în termen de 120 de zile. Cu alte cuvinte, este o sabie a lui Damocles deasupra capetelor cuplurilor maghiare.”
Programul arată bine pe hârtie; cu toate acestea, poate crea, de fapt, dificultăți pentru familii.
Dar cum rămâne cu politicile privind concediul de creștere a copilului, aici, în SUA? În 2019, UNICEF a realizat un studiu în 31 de națiuni dezvoltate; dintre toate acestea, SUA a fost singura care nu are o politică națională privind concediul de maternitate sau de paternitate.
Funcționează stimulentele financiare?
Conform lui Lyman Stone:
„Stimulentele pro-natalitate funcționează: mai mulți bani produc mai mulți copii… Dar este nevoie de mulți bani. Adevărat, încercarea de a crește rata natalității până la rata de înlocuire doar prin stimulente în numerar este prohibitiv de costisitoare…
Aceasta nu înseamnă că factorii de decizie politică nu ar trebui să extindă alocațiile pentru copii, care au mai multe scopuri, inclusiv reducerea sărăciei. Înseamnă pur și simplu că orice agendă politică pro-natalistă va trebui să fie mai mult decât un simplu credit fiscal pentru cei care au copii. Este vital ca factorii de decizie politică să se gândească, de asemenea, la modul în care pot elimina obstacolele din calea căsătoriei sau facilita accesul la locuințe decente ori accelera finalizarea studiilor – toate, elemente vitale pentru ciclul economic modern care duce și la nașterea copiilor. Fără o abordare foarte amplă, eforturile pro-natalitate vor presupune cheltuirea unor sume mari de bani, fără rezultate suficiente.”
Pe lângă aceste stimulente, oamenii trebuie învățați valoarea inerentă a bebelușilor și a familiilor. În caz contrar, stimulentele financiare devin, adesea, inutile. Trebuie să instilăm o schimbare a mentalităților și asta începe chiar din momentul când primul copil este conceput. De prea mult timp trăim într-o lume căreia îi pasă foarte puțin de copilul nenăscut…
Valoarea inerentă a unui copil
Copiii sunt daruri neprețuite, primite de la Dumnezeu. Majoritatea oamenilor religioși sunt convinși de acest lucru. Dar nu trebuie totuși să fii foarte religios pentru a înțelege că un copil este o binecuvântare și că familia este vitală pentru sănătatea unei societăți.
În timp ce politicile financiare și economice ale unui guvern sunt importante, dacă sunt duse la o scară suficient de mare, catehismul și practicile religioase pro-viață, care susțin demnitatea persoanei umane, influențează oamenii la un nivel mai profund. Acestea sunt adevărurile simple care, în cele din urmă, vor face diferența – și vor schimba în cele din urmă convingerile.
Dar oamenii trebuie să asculte, înainte de toate – și apoi să acționeze. Prea des, asemenea cuvinte sunt rostite în van. Deci trebuie să insistăm: să încurajăm căsătoria, să încurajăm angajatorii să prețuiască femeile care lucrează pentru ei atât ca femei cât și ca mame; să învățăm femeile că, dacă aleg să rămână acasă cu copiii lor, sunt o resursă valoroasă pentru copii și pentru societate. Trebuie să dobândim o înțelegere asupra educației bazată pe demnitatea intrinsecă a persoanei umane. Și pentru că vor exista întotdeauna femei care se confruntă cu sarcini neașteptate, trebuie să continuăm să finanțăm organizațiile care să le ajute, locuri unde mamele vor putea să-și dezvolte abilitățile – atât parentale, cât și profesionale – pentru a răzbate.
Concluzie
Deși există diferențe mari între ceea ce politicile pronataliste și atitudinile pro-viață oferă unei societăți, ambele sunt necesare. Un guvern care ajută părinții este un guvern bun; un guvern care promovează respectul pentru viață este și mai bun. Oamenii caută îndrumări de la guvern; dacă aceste îndrumări implică și respectul pentru viață, oamenii vor începe să respecte viața ei înșiși.
Când rasa umană, ca un singur organism, se reunește pentru a lucra pentru progres, societatea va înflori. Când un guvern se îngrijește de oamenii pe care îi guvernează, lumea noastră devine mai bună. Când companiile oferă angajaților timp liber sau capacitatea de a lucra de acasă, familiile vor prospera. Atunci când educația este corect valorificată, astfel încât oamenii să își poată îmbunătăți abilitățile și să-și crească nivelul de independență, productivitatea muncii va crește și ea.
Și când oamenii vor vedea la adevărata valoare relațiile monogame și în fidelitate, atunci rasa umană va prospera.
Familia chiar este piatra de temelie a societății. Un viitor mai bun nu poate fi creat fără o societate care nu prețuiește familia și viața umană.
