„Pentru ca o carte să fie bună“, scrie Lev Tolstoi în caietele sale, „trebuie să îndrăgești ideea ei principală, așa cum în Anna Karenina sunt atașat de ideea de familie.“ De-a lungul romanului, Tolstoi prezintă eroi ai vieții de familie, dar și pe cei învinși sau pe ticăloși. Anna însăși este principala ticăloasă, refuzând o căsătorie destul de bună cu Karenin, în căutarea zadarnică a unei iubiri interzise cu contele Vronski. Vronski, la început un personaj foarte playboy, se ridică într-o oarecare măsură la înălțimea provocării de a fi partenerul Annei, dar în cele din urmă nu se poate acomoda cu exigenta dragoste romantică a ei. Ea sfârșește prin a înnebuni, aruncându-se sub roțile trenului, iar el se înrolează în armată în speranța că va muri pe front. Nu opresiunea societății îi doboară, ci propria lor idee falsă și avântată despre dragostea romantică.
Relația Anna–Vronski contrastează cu căsătoria dintre Kitty și Levin, consumată la jumătatea romanului. Căsătoria lor combină o poveste de tip Jane Austen despre îndrăgostire cu o perspectivă realistă asupra ceea ce înseamnă căsnicia și viața de familie după ce focul îndrăgostirii s-a stins. Kitty și Levin sunt eroi ai vieții de familie: Kitty își învinge vanitatea pentru a da frumusețe căminului, pentru a gestiona competent viața de familie și pentru a-l consola pe fratele lui Levin, aflat pe patul de moarte, în timp ce Levin depășește viziunea romantică a unei vieți lipsite de conflicte pentru a realiza cât de greu este să păstrezi respectul de sine al unei familii. Ei învață să facă față geloziilor și diferențelor reconciliabile pe tot parcursul romanului.
În timp ce personajele principale, precum Anna–Vronski și Kitty–Levin, captează atenția cititorilor, Tolstoi folosește cu măiestrie personaje minore pentru a ne facilita înțelegerea profundă a vieții de familie. Niciun personaj nu este mai important în acest sens decât Serpukhovskoi, prietenul lui Vronski, care apare doar de trei ori în roman. Serpukhovskoi a fost prietenul de joacă al lui Vronski în copilărie și colegul lui de clasă la academie. Spre deosebire de Vronski, însă, el a ajuns încă de foarte de tânăr la poziția de general în armată. Acum este pe punctul de a deveni un om de stat, căutând să transforme Rusia dintr-o societate feudală nobilă într-o societate modernă, nobilă și patriotică. El îl vede pe Vronski ca pe un potențial aliat în acest efort.
Serpukhovskoi îl întâlnește pe Vronski la momentul oportun. Vronski a lăsat-o însărcinată pe Anna, dar Karenin nu a vrut încă să divorțeze de ea – totul ar putea fi reparat. Gelozia demonică a Annei îl agresează pe Vronski, începând chiar să-l extenueze. În același timp, Vronski este invidios pe succesul lui Serpukhovskoi și vrea să-și apere relația agitată cu Anna. De fapt, înainte de conversație, Vronski „se hotărâse că era fericit în dragostea lui față de Anna și că își sacrificase ambițiile pentru ea“ (partea a treia, capitolul 21).
Serpukhovskoi încearcă să-l convingă pe Vronski de contrariu. Doar el are autoritatea morală și prestanța necesară pentru a-l descuraja pe Vronski să-și risipească viața într-o iubire interzisă și consumatoare cu Anna. (Mama lui Vronski, care aprobă relațiile amoroase de la curte, de regulă, crede că Vronski a mers prea departe cu Anna. Agentul de bursă al lui Vronski, de asemenea un ușuratic, are și el îngrijorările sale). Serpukhovskoi este ambițios și conștient de competența sa în chestiuni de stat. „În mâinile mele“, îi spune el lui Vronski, „puterea de orice fel, dacă o voi deține vreodată, va fi folosită mult mai bine decât dacă s-ar afla în posesia multora dintre cei pe care îi cunosc.“ Vronski dezminte că o viață dusă doar pentru satisfacerea ambiției ar merita sau că își dorește puterea în momentul de față.
Vronski pretinde că vorbește în numele echilibrului, dar Serpukhovskoi nu e deloc de acord. Vronski își risipește talentul deosebit pe whisky, femei și jocuri de noroc, dar nu va rămâne, susține Serpukhovskoi, satisfăcut în propria dragoste pentru „mult timp“. De aici, Serpukhovskoi se dezlănțuie într-un torent de vorbe înțelepte despre cum se raportează ambiția și masculinitatea la viața de cuplu și la femei. Tirada îi este presărată cu exclamații. În timp ce multe personaje din carte o sfătuiesc pe Anna să renunțe la adulterul ei, doar Serpukhovskoi are cu adevărat prestanța de a-l sfătui pe Vronski să renunțe la ea. Vronski îl respectă pe Serpukhovskoi. Serpukhovskoi vorbește în interesul lui Vronski.
Pentru bărbații ambițioși, căsătoria oferă cel mai bun cadru de unde își pot realiza ambițiile. Femeile nesigure sunt extenuante și exigente, așa că este „dificil să iubești o femeie și să mai faci și altceva“. Pentru a-și realiza ambițiile și „pentru a iubi ușor și fără constrângeri, singura cale este căsătoria!“. Pentru Serpukhovskoi, căsătoria este ca și cum ar purta un rucsac în spate. „Dacă ar trebui să cari o greutate și să-ți folosești mâinile în același timp, lucrul ăsta ar fi posibil doar dacă încărcătura ar fi legată la spate: și exact asta este căsătoria“. A purta o sarcină în mâini este asemănător cu a avea o amantă. Atunci când ea aparține altuia, este ca și cum ai fura o încărcătură de la altul și ai fugi cu ea în câmp deschis. Asta este ceea ce face Vronski – și asta îi va consuma timpul și energia.
Purtarea încărcăturii la spate reflectă o iubire prozaică, construită în jurul necesităților și al vieții comune. A face față necesităților vieții și a construi o familie cu o femeie de nădejde este terenul pentru a trăi bine. Cu un cămin ordonat, se pot realiza lucruri mărețe. Dacă țintești spre o situație cât de cât confortabilă, vei putea, într-un fel, să ai parte de maximum de confort. Viața dedicată iubirii romantice nu oferă decât instabilitate și distragerea atenției. Dragostea conjugală oferă o bază solidă pentru a realiza lucruri și mai importante în afara familiei. Desigur, cartea în ansamblu reflectă această idee.
Vronski alege să se bucure de frumusețea femeilor dezordonate și cu pretenții. El spune că Serpukhovskoi „nu a iubit niciodată“. Lui Serpukhovskoi însă nu-i pasă deloc de această afirmație. El caută „bărbați independenți“, cu abilități și prestanța care să le permită să întreprindă reforme serioase în Rusia. Oameni care sunt independenți de opinia publică și care nu sunt ușor de influențat de bârfele neglijente ale înaltei societăți.
Serpukhovskoi îi cere un „cec în alb“ pentru a obține promovarea și poziții de responsabilitate pentru prietenul său Vronski, dar acesta se eschivează. Poate data viitoare. Se duce acasă la Anna, care este agitată pentru că s-a certat cu soțul ei. Ei schimbă clișeele tipice ale iubirii romantice: Vronski își va „dedica viața fericirii [Annei]“. Anna afirmă: „Pentru mine nu există decât un singur lucru pe lume: dragostea ta!“ În timp ce Vronski și Anna își adresează aceste nimicuri dulci, lui Vronski îi trec prin minte flashuri din conversația sa cu Serpukhovskoi – și regretele privind sacrificarea laturii publice a persoanei proprii.
Angajamentul lui Vronski de a o iubi romantic pe Anna îi distruge viața – și pe a ei. Cei doi soți Karenin, deja înstrăinați, se despart la scurt timp după ce Vronski o vizitează pe Anna la reședința lor. Acest lucru îl determină pe Karenin să ceară divorțul, lucru care-l preocupă până când Anna aproape că moare la nașterea copilului lui Vronski, în cartea a 4-a. Felul nobil al lui Karenin de a-i îngriji pe Anna și pe copilul ei și al lui Vronski, în timp ce aceasta se recuperează, îi împacă temporar pe cei doi soți. Vronski încearcă să se sinucidă – gândindu-se la „ambiții? Serpukhovskoi?” în timp ce apasă pe trăgaci, dar supraviețuiește glonțului din piept.
Gândindu-se că relația sa cu Anna s-a încheiat, Vronski îi dă apoi de fapt lui Serpukhovskoi „cecul în alb“ și obține un post important, un post de comandă la Tașkent. Dar după ce Anna își revine, cei doi fug în Italia pentru a trăi ca artiști și pseudointelectuali. Din acel moment, toate proiectele lui Vronski sfârșesc prin a fi unele dedicate vanității, menite s-o impresioneze pe Anna, în timp ce-i umplu golul ambițiilor din suflet. Permanent nemulțumiți, ei se mută dintr-un loc în altul pe măsură ce dragostea lor romantică se stinge. Amândoi sfârșesc prin a muri.
De-a lungul cărții, Tolstoi prezintă eroi ai vieții de familie – cumnata lui Vronski, Varya, care îl îngrijește după tentativa de sinucidere a acestuia; Dolly, sora lui Kitty, care este căsătorită cu fratele răutăcios al Annei; Lvov, diplomatul, a cărui frumoasă familie îl impresionează atât de mult pe Levin. Aceste crâmpeie de eroism conjugal completează impresia generală a cărții celei mai dedicate familiei a lui Tolstoi. Cei care au parte de un mariaj bun își manifestă dragostea într-un mod prozaic, ca parte a vieții de familie, și nu doar se îndrăgostesc. Ei găsesc aspectul romantic al vieții și împlinirea într-o relație prin îmbrățișarea bucuroasă a necesităților din cadrul familiei.
Iubirea romantică compromite căsătoria, fiind în dezavantajul ambelor tabere, femei și bărbați. Pentru personajele masculine din romanele lui Tolstoi, căsătoria nu reprezintă totul pentru a avea o viață bună. Ea reprezintă hrana de la nivelul vieții private pentru bărbații cu funcții publice sau pentru bărbații ambițioși, ca în cazul lui Serpukhovskoi. Iar în cazul lui Levin, căsătoria reprezintă o mulțumire de ordin filosofic care stă la baza tuturor lucrurilor.
