Apărătorii avortului electiv indică de obicei două avantaje de care beneficiază femeile însărcinate: libertatea, ca valoare prin ea însăși și evitarea unei nașteri care ar reprezenta o povară semnificativă. Militanții anti-avort au răspuns la această perspectivă afirmând că avortul are prețul său: proslăvirea comodității și suprimarea unei vieți omenești în curs de formare, precum și vătămarea sănătății fizice și mentale a femeii. Acest eseu nu își propune să dezbată problema echilibrării acestor avantaje și dezavantaje. Mai degrabă încearcă să arate că există și un alt preț de plătit, pe care niciuna dintre părți nu îl ia de obicei în considerare. De fapt, opțiunea avortului le poate face pe femei să se simtă mai puțin libere, iar nașterea poate părea mai împovărătoare. Indiferent de opțiunea finală cu privire la avort, aceste efecte nocive trebuie luate în considerare.
Președintele Obama a reiterat recent faptul că „avem nevoie ca tații să recunoască faptul că responsabilitatea nu se termină în momentul conceperii.”1 Problema lui și a noastră este că, într-un sens foarte real, responsabilitatea bărbaților ia într-adevăr sfârșit în momentul conceperii. Acum, bărbații pot alege numai sexul, nu și calitatea de tată. Numai mamele stabilesc dacă copiilor li se va permite să existe.
Acest transfer al responsabilității cauzale de la un act sexual comun la un act de alegere individuală face mai mult decât să îi transforme pe bărbați în parteneri sexuali mai puțin responsabili… deși face și acest lucru, printre altele. În fapt, adaugă singurătate și vină opțiunii oricărei femei de a da naștere și face ca abandonul său după naștere să fie mai probabil, deoarece femeile sunt acum singurele ce poartă vina oricăror dificultăți (cauzate lor însele sau altora) apărute odată cu sosirea unui copil.
Unele dintre aceste efecte negative pot fi atenuate printr-o mai mare emancipare a femeilor, astfel încât să reziste mai ușor presiunii bărbaților privind sexul iresponsabil (și apoi avortul), însă alte efecte negative nu pot fi combătute, atât timp cât opțiunea „naștere sau avort” rămâne exclusiv decizia ei. Deoarece considerăm că persoana care ia decizia ultimă poartă atât răspunderea, cât și blamul pentru alegerea ei.2
Dacă sexul conduce numai la o alegere, femeile devin mai vulnerabile la exploatare
Avortul electiv a fost legalizat în 1973 în Statele Unite, în urma faimosului proces Roe contra Wade, ca o apărare a „dreptului la viața privată”. Una dintre cele mai critici voci care au răspuns la cazul Roe a venit dinspre orientările politice de stânga, prin vocea feministei radicale Catherine MacKinnon. În eseul său „Viața privată contra egalității”,3 MacKinnon explică faptul că „susținătorii și oponenții avortului pornesc de la presupunerea tacită că femeile controlează într-o măsură semnificativă sexul. Cercetările feministe sugerează contrariul. Nu se poate presupune pur și simplu că… contactul sexual este determinat în comun și în mod egal” (94-94). Adaugă că „bărbații controlează sexualitatea… Roe nu contrazice acest lucru” (97).
MacKinnon își continuă argumentația: „Atât timp cât femeile nu controlează accesul la propria lor sexualitate, avortul facilitează disponibilitatea heterosexuală a femeilor. Cu alte cuvinte, în condiții de inegalitate între genuri, eliberarea sexuală… nu le eliberează pe femei; eliberează agresiunea sexuală a bărbaților. Disponibilitatea avortului elimină și ultimul motiv legitim pe care femeile l-au avut la dispoziție pentru a refuza sexul, pe lângă durerea de cap… Fundația Playboy a susținut drepturile la avort încă din prima zi…” (99).
Referindu-se în mod specific la decizia instanței în cazul Roe, MacKinnon ajunge la concluzia că „dreptul la viață privată al lui Roe ne face să credem că o vătămare s-a transformat în cadou… Practic orice urmă de control pe care femeile au câștigat-o din această legislație a trecut direct în mâinile bărbaților…” (99-101).
Haideți să încercăm să detaliem pe marginea afirmației de mai sus, conform căreia „agresiunea sexuală a bărbaților” a fost eliberată prin aceea că „disponibilitatea avortului elimină și ultimul motiv legitim pe care femeile l-au avut la dispoziție pentru a refuza sexul, pe lângă durerea de cap.” În zilele dinaintea avortului electiv, contactul sexual putea conduce la naștere. Astfel încât o femeie putea în mod legitim să refuze avansurile sexuale ale unui bărbat, în cazul în care niciunul dintre ei nu folosea metode contraceptive. Într-adevăr, dat fiind că nicio metodă contraceptivă nu este 100% sigură, chiar dacă se folosea contracepția (precum prezervativul cel nu prea fiabil), ea îl putea refuza în continuare, spunând că nu dorește să-și asume riscuri.
Avortul oferă o nouă alternativă: „Chiar dacă se întâmplă un accident, există o soluție. Deci care este problema ta?” poate el acum să întrebe. Cu alte cuvinte, bărbații nu mai acceptă un „nu” drept răspuns. Știind că partenerele lor se pot debarasa de sarcină ulterior, bărbații pot fi mai puțin doritori să o convingă să accepte riscul unei sarcini folosind contracepția sau aplicând metoda tradițională de a-i jura dragoste eternă și de a-i promite că o va lua în căsătorie în cazul în care va rămâne însărcinată. Acesta pare a fi, cel puțin parțial, argumentul lui MacKinnon.
Îmi amintesc de un student la drept care a admis, sub presiunea întrebărilor: „Sunt în favoarea menținerii legalității avortului, deoarece nu îmi place să folosesc prezervative.” Dacă avortul nu ar fi disponibil, teama de a deveni tată l-ar face să folosească un prezervativ, pentru a diminua șansele de a concepe un copil. Însă, dat fiind că acum avortul se poate interpune între sex și naștere, nu vede de ce să își refuze un plus de plăcere sexuală, deși îi impune astfel partenerei sale un risc mai mare de a trece printr-o intervenție chirurgicală. Probabil că a presupus că o parteneră rațională va alege avortul fie în mod liber consimțit, fie cedând presiunilor lui, pentru a pune capăt unei sarcini nedorite. Cu o cruzime mai puțin deliberată, sub impulsul momentului, aproape orice bărbat poate gândi destul de ușor că: „Măcar există o scăpare, dacă se întâmplă ceva neprevăzut și apare o sarcină.”
Am întâlnit și o studentă inteligentă, care locuia cu prietenul ei și care considera că a rezolvat problema. Când am întrebat-o dacă este pentru sau împotriva avortului, mi-a răspuns: „Sunt pentru alegere, însă puteți fi sigur că îi spun că sunt pro-viață!” Ea considera că, prin prisma avertismentului ei, el va avea suficientă grijă pentru a nu comite greșeli care ar putea conduce la o sarcină.
Totuși, această minciună scuzabilă nu îi va oferi protecție fiecărei tinere aflate în situația ei. Are dreptate când gândește că un iubit care consideră că avortul este o opțiune pentru partenera lui ar putea să își permită anumite riscuri. Însă dacă ea afirmă că este pro-viață, astfel încât el să creadă că avortul nu este o opțiune pentru ea, s-ar putea hotărî să nu o lase însărcinată părăsind-o pentru o altă femeie, mai deschisă la ideea avortului, o femeie care nu insistă, de exemplu, ca el să folosească prezervativul. Printre altele, disponibilitatea avortului îi reduce atracția sexuală comparativ cu alte femei, dacă respinge ex ante avortul ca opțiune pentru ea. Deși este o negociatoare dură și inteligentă, prezența socială a femeilor care sunt dispuse să facă un avort îi reduce puterea de negociere. Drept rezultat, pentru a nu-și pierde prietenul, se poate simți presată să facă exact ceea ce nu dorește: sex neprotejat, apoi o sarcină nedorită, apoi avortul „voluntar” pe care a încercat să îl evite în permanență.
Deși avortul ei în acest caz nu este literalmente „forțat” sau poate nici măcar nu este urmarea unei presiuni mari din partea lui, îi este totuși impus, într-un sens important. Și, departe de a-i ușura situația de ansamblu, o readuce sub aceeași presiune sexuală, probabil agravată de o nouă asigurare oferită prietenului ei că este disponibilă să soluționeze o nouă sarcină-problemă.
Argumentele precum cele din acest eseu sunt în mod fundamental non-empirice. Presiunile descrise au la bază logica intrinsecă a alegerii și astfel contează cel puțin ca tendințe cărora trebuie să li se acorde atenție, deși nu ar putea fi observabile dacă ar fi anihilate în mod obișnuit de forțe comportamentale care să le contracareze. Însă, de fapt, economiștii au arătat că astfel de presiuni au devenit mai obișnuite odată cu legalizarea avortului în Statele Unite. Accesul facil la avort a sporit anticiparea și frecvența raporturilor sexuale (inclusiv a celor neprotejate) în rândul tinerilor și, astfel, tinerelor le este mai greu să li se refuze unui bărbat fără a-l pierde, fapt care duce la creșterea numărului de sarcini și a infecțiilor cu transmitere sexuală.4
Odată ce este însărcinată, dacă femeia ia în calcul opțiunea păstrării copilului în locul avortului, se poate găsi în situația în care partenerul încearcă să o convingă contrariul. Teama prietenului ei de a deveni tată s-ar fi reflectat odinioară asupra actului sexual în sine și l-ar fi putut face să fie atent pentru a evita conceperea sau, altfel (depășind teama respectivă) să se angajeze în prealabil să își asume o responsabilitate egală cu privire la copil, în cazul apariției unei sarcini. Acum, teama lui va avea ca obiect să o convingă pe parteneră să aleagă avortul. Un cercetător a constatat că 64% din femeile americane care avortează se simt presate de alții să facă acest lucru.5 Un altul a descoperit că femeile americane avortează aproape întotdeauna pentru a satisface dorințele persoanelor care nu doresc să le îngrijească copiii.6
Totuși, afirmația lui Catherine MacKinnon conform căreia opțiunea avortului conduce la o agresiune sexuală mai mare din partea bărbaților este precedată de o atenționare. Ea afirmă că acest lucru se produce „în condiții de inegalitate de gen”. Pare să afirme că o egalitate mai pronunțată pentru femei ar putea reduce exploatarea bărbaților, pe care o cauzează femeilor disponibilitatea avortului. Acest lucru are sens. În măsura în care femeile sunt susținute din punct de vedere economic, educațional și în alte moduri, este mult mai probabil că vor face față presiunilor bărbaților de a avea relații sexuale nedorite (și apoi de a avea avorturi nedorite pentru a le oferi bărbaților mai mult sex nedorit). Măsurile concrete de asistență ar putea ajuta la această susținere și le-ar oferi femeilor o putere de negociere mai mare. Dacă locuințele din campus destinate femeilor însărcinate și părinților cu copii sunt disponibile și considerate normale, de exemplu, unui student i se va părea mai greu să o preseze pe prietena lui să facă avort sau să o convingă să facă sex în ideea că ea va alege avortul, dacă rămâne însărcinată.
Contracararea forțelor negative ale competiției sexuale este mai dificilă. Chiar dacă femeile ar fi de acord în mod universal să refuze sexul fără prezervativ, de exemplu, aplicarea acestui acord într-o sferă atât de intimă ar fi aproape imposibilă. Cu siguranță, amestecul obișnuit al industriilor care doresc să oprească concurența în anumite chestiuni, de ex. reglementările guvernamentale, nu ar putea funcționa cu ușurință în acest domeniu. Așadar, fiecare femeie va fi întotdeauna tentată să își sporească competitivitatea sexuală individuală consimțind să facă sex fără prezervativ, bazându-se pe avort ca soluție de scăpare, fapt care cauzează colapsul solidarității și al puterii femeii. Numai femeile suficient de puternice să renunțe pentru totdeauna la a avea un iubit, probabil precum Catherine MacKinnon însăși, ar putea rezista.
În același timp, trebuie reținut că, la fel cum sexul involuntar și avortul involuntar pot fi mai puțin frecvente în societățile în care femeile sunt relativ sprijinite, în ciuda disponibilității legale a avortului, acestea vor tinde să fie mai frecvente în situațiile în care femeile rămân relativ neputincioase, tocmai ca rezultat al disponibilității avortului. În măsura în care o cultură este construită pe principiul machismului, legalizarea avortului va înrăutăți situația femeilor, oferindu-le bărbaților o altă armă cu ajutorul căreia pot manipula femeile ca obiecte de sex. În măsura în care în economie sunt angajați numai bărbați, lăsându-le pe femei dependente de ajutoare, acestea vor putea rezista mult mai puțin presiunilor bărbaților de a recurge la avort, dacă devine disponibil. În toate situațiile în care bărbații iau decizii în locul femeilor, opțiunea avortului va fi alegerea bărbaților, indiferent de modul în care o etichetează legea.
Acest aspect este fundamental și trebuie conștientizat de activiștii drepturilor omului din țările în curs de dezvoltare. În aceste țări, numai o pătură foarte subțire, compusă din elita femeilor cu adevărat independente și puternice poate fi relativ nevătămată de disponibilitatea avortului, deoarece numai lor le aparține aproape în totalitate opțiunea avortului. Proclamarea dreptului la avort în țările în curs de dezvoltare poate însemna doar adoptarea punctului de vedere al acestor specialiști recunoscuți. (Nimic surprinzător aici, deoarece aceste elite sunt adesea singurele voci feminine auzite în arenele politice transnaționale în momentul în care se dezbate problema avortului.)
Dacă alegerea este cea care cauzează nașterea, mamele devin mai vulnerabile la abandon
S-a argumentat că susținerea femeilor le va ajuta să reziste presiunilor bărbaților de a risca să rămână însărcinate și de a suporta un avort. Totuși, paradoxal, opțiunea avortului poate face mai puțin probabilă în fapt compasiunea, solidaritatea și susținerea ulterioară.
Atunci când nașterea a fost rezultatul pasiunii și al ghinionului, părinții buni și prietenii ar putea simți compasiune față de o tânără care va avea nevoie de ajutor cu copilul său. Dacă vor fi necesari mai mulți bani sau o locuință mai mare pentru ca ea să își poată continua studiile, va fi necesară o atitudine de solidaritate. Cu atât mai mult în cazul prietenului ei, deoarece și el a fost la fel de responsabil ca și ea pentru copil. El se poate oferi să își ia un al doilea serviciu sau să o ajute parțial în viitoarele probleme pe care ea le-ar putea anticipa.
Însă acum, în condițiile în care continuarea unei sarcini până la naștere nu este rezultatul nici al pasiunii, nici al norocului, ci mai degrabă al alegerii ei deliberate, unii dintre cei care ar fi putut ajuta se pot răzgândi. Până la urmă, ea își poate evita toate probleme optând pentru avort. Așadar, dacă decide să își perpetueze dificultățile, probabil că consideră că le poate face față. (Chiar dacă alții se oferă să ajute, ea poate refuza. Este un lucru să accepți ajutorul atunci când ești disperat și cu totul altceva să accepți atunci când ai o alternativă. Se poate simți egoistă că își lasă prietenul să își ia al doilea serviciu, în condițiile în care poate evita această necesitate optând pentru avort.)
Nașterea în sine poate fi urmată de învinovățire, în loc de sprijin. De vreme ce ea a fost singura care avea dreptul de a decide dacă să lase copilul să se nască, este foarte ușor ca prietenului să i se pară că responsabilitatea îngrijirii copilului îi revine tot ei, exclusiv. În special dacă el a fost în favoarea avortului și s-a oferit să plătească pentru el, va considera că alegerea ei de a nu avorta este singura cauză a faptului că copilul a venit pe lume. Bebelușul este vina ei.
De asemenea, lui i se poate părea incorect că ei i s-a oferit un mod de a scăpa de maternitate (nefiind obligată prin lege să nască), în timp ce lui i se refuză orice modalitate de a scăpa de statutul de tată (cerându-i-se în continuare, prin lege, să plătească pensie alimentară). Dacă consimțământul de a întreține relații sexuale nu generează și consimțământul de a acționa ca mamă, de ce ar trebui să genereze consimțământul de a acționa ca tată? Ajutorul patern i se poate părea bărbatului destul de nedrept și se poate opune respectării îndatoririlor sale prevăzute prin lege.
Înainte de legalizarea avortului în Statele Unite, norma recunoscută aproape unanim era aceea că bărbatul trebuie să se căsătorească cu femeia în cazul în care aceasta rămâne însărcinată după actul sexual, iar mulți bărbați au făcut acest lucru. Însă, odată cu legalizarea avortului, bărbații au început să simtă că nu sunt responsabili pentru nașterea acestor copii și, în consecință, că nu au nicio obligație de a se căsători cu femeia care a refuzat să facă avort. Câștigând opțiunea avortului, multe femei au pierdut opțiunea mariajului. Numărul de familii conduse de mame singure a crescut astfel considerabil odată cu legalizarea avortului, fapt ce a generat ceea ce unii economiști numesc „feminizarea sărăciei”.7
Mama este într-o situație și mai dramatică dacă, în timpul sarcinii, testele indică faptul că bebelușul va avea o dizabilitate: adesea doctorii presează femeia să facă avort, pentru a fi siguri că ulterior nu îi învinovățește sau dă în judecată pentru costurile aferente creșterii copilului ei cu nevoi speciale. Unii au sugerat că planurile de îngrijire medicală ar trebui să nu ofere nicio acoperire postnatală pentru un copil cu handicap a cărui mamă a refuzat în cunoștință de cauză un avort plătit. Dacă ea nu avortează, până la urmă ea va fi cea responsabilă cauzal de costurile și de povara pe care acest fel de copil le va genera pentru tată și pentru societate. Chiar și prietenii și vecinii ei o pot face să se simtă vinovată sau rușinată de faptul că nu a ales să își avorteze copilul.8
Un angajator sau o universitate pot de asemenea să reacționeze negativ la nevoile mamei, în cazul în care avortul a fost disponibil. Dacă societatea sau școala (sau guvernul) plătește pentru avorturi, se poate simți mai puțin obligată să își adapteze practicile în funcție de nevoile femeilor însărcinate și ale femeilor cu responsabilități de îngrijire a copiilor. Dacă maternitatea cauzează probleme cu privire la rutina profesională sau la programele de studiu, acestea pot fi considerate probleme „private” sau „personale”, pe care angajatele sau studentele și le-au cauzat refuzând în mod deliberat să își avorteze copiii. Disponibilitatea avortului face ca cererile femeilor privind un post mai bun și condiții mai bune de studiu să își piardă oarecum din legitimitate.
La nivel teoretic, este ușor de înțeles de ce opțiunea avortului, deși multora le pare la prima vedere o simplă eliberare, deschide de fapt o cutie a Pandorei. De-a lungul istoriei omenirii, copiii au fost consecința inevitabilă a relațiilor sexuale normale dintre femei și bărbați. Prin urmare, ambele sexe știu că sunt la fel de responsabile pentru copiii lor și societatea nu are de ales decât să răspundă facilitând oarecum creșterea lor. Nici instituirea contracepției nu a schimbat în mod fundamental această dinamică, deoarece nu există metodă contraceptivă infailibilă. În ciuda contracepției, nașterile au avut loc în continuare, iar copiii au trebuit îngrijiți.
Avortul electiv schimbă totul. Avortul previne în mod absolut nașterea unui copil. Astfel, alegerea liberă a unei femei, pentru sau împotriva avortului, întrerupe legătura cauzală dintre concepere și naștere.Puțin contează ce sau cine a cauzat conceperea. Puțin contează că bărbatul implicat a insistat să facă sex neprotejat atunci când ea nu și-a dorit. Ea și numai ea ia decizia finală dacă copilul se va naște sau nu. Ea este cea responsabilă. Pentru prima dată în istorie, prietenul, doctorul și instituțiile de asigurări de sănătate pot arăta cu degetul către ea, ca fiind persoana care până la urmă a permis aducerea pe lume a unei ființe umane „nedorite”.
Cea mai profundă tragedie poate fi aceea că opțiunea avortului anihilează orice altă scăpare. Nu ne confruntăm cu un șovinism masculin care poate fi depășit, nici cu o presiune care poate fi redusă sau combătută, ci cu un adevăr incomod care nu lasă nicio portiță de scăpare. Acordându-i femeii însărcinate o alegere neîngrădită asupra persoanei care se va naște, o facem singura răspunzătoare și vinovată de modul în care își exercită puterea. Nimic nu poate elimina impactul de năruire a solidarității pe care îl generează opțiunea de a avorta.
______
NOTA DE FINAL NR. 1: Acest eseu a apărut în XIX Life and Learning (2009). A fost publicată o versiune mai scurtă sub titlul „Her Choice, Her Problem: How Abortion Empowers Men” (Alegerea ei, problema ei: în ce mod avortul susține bărbații) în First Things, august-septembrie 2009, pag. 7-9.Originalul în limba spaniolă a fost prezentat pe 25 august 2008 la Institutul de Cercetări Juridice din cadrul Universidad Nacional Autónoma de México. Originalul este disponibil aici.]
NOTA DE FINAL NR. 2: În eseul de mai sus, am încercat să arăt faptul că dacă noua viață devine obiectul unei alegeri, acest lucru o afectează în mod necesar pe persoana care alege.
Alegerea privind viața vârstnicilor are aceleași efecte. Dreptul unei bunici suferinde la suicid asistat înseamnă că i s-a oferit o scăpare și așadar nu mai merită multă compasiune din partea familiei și nici susținere din partea asigurării de sănătate („alegerea ei, problema ei”, ca să cităm cuvintele inspiratului titlu creat de editorii First Things). Într-adevăr, dacă alege să continue să trăiască, suferința ei devine vina ei și poate fi blamată pentru costurile pe care continuarea existenței ei le impune asupra altor persoane sau asupra societății.
Aici este implicit efectul alegerii asupra vieții înseși, degradând-o din statutul unui absolut ce trebuie respectat la statutul unui obiect ce trebuie evaluat. Nu mai suntem solidari cu copilul și cu bunica, ambii aflați în situații dificile. Mai degrabă ei devin probleme ce trebuie rezolvate.
Această degradare este tratată mai pe larg în The Priority of Respect (Prioritatea respectului), International Philosophical Quarterly, vol. 44 (iunie 2004). Mi-ar face plăcere să îi trimit un exemplar pentru uzul individual oricărei persoane care îl solicită: richard.stith@valpo.edu .
Despre autor
Richard Stith este profesor universitar și cercetător cu peste 45 de ani de carieră. Actualmente predă la Facultatea de Drept a Universității Valparaiso (Chile). Licențiat în drept și doctor în etică la Universitatea Yale. Licențiat în științe politice al Universității Harvard. Fost director al programului de Etică Biomedicală la Universitatea de Medicină din St. Louis (SUA). Actul membru al board-ului Asociația Națională a Avocaților (National Lawyers Association, SUA) și al board-ului editorilor Jurnalului American de Drept Comparat. A predat drept și filosofia dreptului în Spania, Germania, India, China, Ucraina, Chile și Mexic.
_________
1 „President Delivers Exhortation to Fathers” („Președintele adresează un îndemn taților”) N.Y. Times, 20 iunie 2009, pag. A10.
2 Rețineți că termenii „avort electiv” și „opțiunea de a avorta” se referă, în acest eseu, la accesul efectiv la servicii de avort la cerere și nu la legalitatea avortului în sine. Deși legalitatea poate fi adesea identică cu disponibilitatea, lucrurile nu stau întotdeauna astfel. De exemplu, avortul poate fi în teorie complet legal, însă în practică nu este o opțiune reală pentru multe persoane din cauza constrângerilor morale, financiare sau geografice. Sau avortul poate fi restricționat juridic în funcție de considerentele de sănătate, însă de fapt este ușor accesibil pentru orice motiv. Încă o notă: acest eseu se concentrează în special asupra femeilor tinere, necăsătorite, deoarece există o mare probabilitate ca acest grup să facă uz de opțiunea avortului deschis.
3 Poate fi accesat în Feminism Unmodified 93-102 (1987).
4 Jonathan Klick și Thomas Stratmann, “The Effect of Abortion Legalization on Sexual Behavior: Evidence from Sexually Transmitted Diseases” („Efectul legalizării avortului asupra comportamentului sexual: dovezi oferite de bolile cu transmitere sexuală”), Journal of Legal Studies 32, 407(2003).
5 Vincent M. Rue et al., “Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women” (Avortul indus și stresul traumatic: o comparație preliminară între femeile din America și cele din Rusia), Medical Science Monitor (2004)10(10): SR5-16.
7 George A. Akerlof, Janet L. Yellen, and Michael L. Katz, “An Analysis of Out-of-Wedlock Childbearing in the United States” (O analiză a nașterilor în afara căsătoriei în Statele Unite ale Americii), 111 Quarterly Journal of Economics 277 (1996).
8 Erika Bachiochi, ed., The Cost of „Choice”: Women Evaluate the Impact of Abortion (Costul „alegerii”: femeile evaluează impactul avortului) 46-47, (2004).
