Monogamia ca relație maritală a devenit ADN-ul întregii structuri sociale a civilizației europene și a fost cel care a conferit trăinicie socială și capacități funcționale. De cel puțin 200 de ani însă, monogamia este sub asediul unui competitor: poliamoria. Aceasta este o cultură total diferită, străină esenței naturii umane, în schimb are o agendă foarte agresivă.
Trăim vremuri când castitatea, abstinența pre-maritală și fidelitatea față de partener sunt luate în râs, când presiunea asupra copiilor noștri pentru a-i face să-și piardă inocența la o vârstă tot mai fragedă este în creștere, când ne sunt oferite ca modele de viață „vedete” de carton care duc o viață imorală. Trăim, de fapt, în mijlocul revoluției sexuale, impulsionată de o tiranie ideologică impusă de factorii politici, structurile și organismele europene și internaționale. Tot mai multe foruri declară existența unor „drepturi sexuale” pentru generația tânără, transformând sexualitatea – o trăire profund umană de altfel – în obiect și subiect de distracție frivolă și generând tot mai multă confuzie în mintea copiilor noștri. În contextul ideologiei „drepturilor sexuale”, castitatea și fidelitatea sunt marginalizate, iar cei care le practică sunt etichetați ca „înguști la minte”.
Subiectul comportamentului sexual este de primă importanță și pentru mișcarea pro-viață din întreaga lume, întrucât un procent covârșitor din sarcinile așa-zis „nedorite” care sfârșesc în avort sunt urmare a promiscuității și iresponsabilității sexuale, promovată din plin de ideologia sexuală modernă. De altfel, obiectivul central pe care mișcarea provita îl urmărește în programele sale educaționale pentru tineret este promovarea castității şi a fidelităţii maritale.
Propunem mai jos un material video pregătit de un expert american în politicile familiei, Pat Fagan, cercetător și lector la prestigiosul institut Family Research Council, intitulat „Sex in the City v. Christian Chastity” („Moravurile sexuale urbane v. castitatea creștină”).
–
„SEX IN THE CITY” V. CASTITATEA CREȘTINĂ
Voi vorbi azi despre un subiect larg, o sinteza a ceea ce se petrece în SUA. Nu doar în SUA, dar în special aici, deoarece vorbim despre casa noastra. Azi familia traditionala se afla intr-o competitie acerba, un razboi as spune, unul declarat doar de o parte. O parte care are – spun eu – o cultura diferita. Practic, în centrul acestei furtuni sociale şi politice este idealul sexual şi modul în care natiunea percepe acest ideal sexual, cum il vede, explica şi practicat. Idealul sexual poate schimba istoria, la nivel de individ şi familie, local, national şi global şi vreau să dezvolt cateva dintre aceste aspecte. Civilizatia vestica fiind rodul Crestinismului, la randul sau bazat pe religia iudaica, se bazeaza şi este organizata în jurul monogamiei sexuale permanente. Adica pe relatiile sexuale cu un singur partener, ca soţ pe viata.
Crestinismul doreste cultivarea unei culturi monogame, ea fiind rodul Crestinismului şi intre cele doua fiind legaturi profunde. Concurentul anti-cultural, cu o putere în crestere în ultimii 200 de ani, este poliamoria: adica relatiile sexuale în serie, inainte, dupa sau în loc de căsătorie.
Radacinile istorice ale ideologiei sexuale contemporane
Sunt factori politici majori în acest razboi cultural. El are o infrastructura institutionala scumpa, creata treptat în ultimii 200 de ani incepând de pe vremea lui J.J. Rousseau şi de Sade, cei doi fiind primii factori institutionali. Revolutia Franceza aproape a idolatrizat razboiul cultural prin asezarea unor prostituate pe altarul Catedralei Notre Dame în plina Revolutie Franceza. Dupa 50 de ani, Marx şi Engels, Engels mai ales, au facut şi mai clar razboiul impotriva familiei şi religiei, identificate ca doua piedici în calea statului socialist. Vedem acelasi lucru 40 de ani mai taziu, în Anglia prin Miscarea Bohemiana şi Grupul Apostolilor de la Oxford şi Cambridge. Ei au fost la inceput instigatorii asaltului sexual asupra Bisericii Anglicane, care a dus la aparitia Confesiunii Lambertiene în biserica protestanta. Urmariti acest curent de la “Apostoli” la Lambert, în anii 1910-20-30 şi schimbarile de atunci. Tot atunci, Margaret Sanger şi-a inceput calatoriile repetate peste Atlantic, având în spate cativa finantatori importanti din SUA. [Nota AFR: Americana Margaret Sanger a fost fondatoarea miscarii moderne de control al populatiei prin avort si eugenie]
A inceput crearea unui sistem institutionalizat, ii avem pe Rockfelleri dupa anii ’40. Asa a inceput să creasca numarul institutiilor care voiau schimbarea ideii de sexualitate. Acum avem mult mai multe asemenea institutii decat cele care sunt de partea noastra, institutii finantate şi dedicate schimbarii idealului de sexualitate. Revin la perioada Revolutiei Franceze, de fapt la perioada de dinaintea ei. Revolutia sexuala a avut loc în randul celor educati şi a elitelor din sistemul juridic şi din clasa educata a Frantei din perioada premergatoare revolutiei, tot crescând în intensitate de atunci.
Valorile morale ale abstinentei
Voi folosi în acest discurs termenii de monogamie şi poliamorie pentru a ma referi la aceste doua culturi, subliniind diferentele dintre civilizatia vestica şi oponentii ei. Ne vom concentra pe efectele angajamentului sexual permanent, pe de o parte, şi pe asa-numita “sexualitate polimorfa”, pe de alta parte, şi voi folosi termenul de poliamorie sau poliandrie uneori.
Multi oameni ocupa o pozitie neclara de mijloc intre aceste cele doua extreme, majoritatea americanilor aflandu-se în mijlocul cetos dintre cele doua. Asta ii aseaza practic de partea poliamoriei, chiar daca se considera ca facând parte din cultura monogamiei. Ei sunt cei la care trebuie să ajunga mesajul nostru pentru a putea salva America de ea insasi. Ce optiuni au acesti oameni? Doua culturi cu cai profund diferite. Cultura monogama s-a construit în jurul familiei şi o protejeaza. In cultura poliamorista, familia traditionala e doar o optiune din multe altele, ea fiind adesea o povara din cauza pretinsei eficiente superioare.
In cultura monogama, aici este cheia, barbatii sunt legati de familiile lor, de soţii şi copii, prin limitarea deliberata şi neconstransa a sexualitatii. Asemenea relatii dintre barbat şi femeie nu numai ca nu mai sunt asteptate în cultura poliamorista, dar nici nu mai sunt promovate ca norma. Aici difera foarte foarte mult idealurile de sexualitate. Se promoveaza permisivitatea, sub masca libertatii, orice restrictii sexuale fiind opuse telului principal al culturii poliamoriste: o sexualitate polimorfa dorita reciproc intre doi sau mai multi parteneri.
Relatiile cu Creatorul sunt vazute diferit în cele doua culturi. Cultura monogama este plina de sacralitate, pe plan personal, familial, comunitar şi national. Comuniunea cu Dumnezeu este frecventa şi asumata. Cultura poliamorista insa tinde să limiteze religia şi să o suprime din spatiul public. Se roaga mai putin şi cere ca rugaciunea să fie facuta în particular. Cultura monogama intelege libertatea ca libertatea de a fi bun. Cultura poliamorista vede libertatea ca lipsa oricaror constrangeri. Acestea sunt doua pozitii total diferite şi incompatibile.
Din punct de vedere moral, monogamia cuprinde norme morale universale. Cultura poliamorista presupune un relativism moral, nu doar în domeniul sexual, ci şi în alte domenii. Virtutile se potrivesc foarte bine cu cultura monogama, dar sunt incomode în cultura poliamorista unde unele virtuti, chiar şi primare ca modestia sau castitatea, sunt descurajate. In cultura monogama şi implicit în civilizatia traditionala vestica, legea protejeaza prin interdictie, definind anumite fapte interzise. Asa functioneaza legea, spunandu-ti ce să nu faci şi pentru ce vei fi pedepsit, şi fiind liber în afara acestor granite.
Cultura poliamorista insa protejeaza prin prescrierea normelor pentru toata lumea, netinând cont de alegerea personala a fiecaruia. E o mare diferenta intre cele doua culturi şi în absenta uneia va trebui să o alegi pe cealalta. Exceptând lucrurile care nu sunt permise, cultura monogama lasa toate actiunile şi normele de conduita la discretia fiecaruia, stabilind limitele în afara carora esti liber. Având mai putine repere fixe pentru ceea ce nu este permis, cultura poliamorista creste mereu indicatiile privind normele de conduita, indicandu-le tot mai mult oamenilor cum trebuie să se manifeste.
Vedem asta în dezbaterile publice, mai ales în cele legate de sanatate, unde exista nu doar o oarecare opozitie, ci o incapatanare extrema de a defini domeniul lucrurilor interzise. Nu vor spune niciodata clar ce este interzis să faci. Iar sexualitatea este principalul domeniu în care nu se doreste nicio interdictie. Cultura poliamorista respinge identitatea personala de dragul confortului, chiar şi în cazul celor mai vulnerabili şi nevinovati, cum sunt cei infirmi sau cei nenascuti, desconsiderând astfel legea care ii protejeaza pe cei nevinovati, principiul fundamental al justitiei. în timp ce în cultura monogama, functia cheie şi principiul primar de drept care da legitimitate autoritatilor este anume protectia celor nevinovati, principiul central al Dreptului.
In cultura monogama viata este sacra si protejata
In cultura monogama viata este sacra şi protejata… foarte interesant: Monogamie: devotamentul sexual al soţului faţă de soţia sa şi implicit faţă de copii, cat şi protejarea vietii. In cultura poliamorista, o treime dintre copiii nenascuti sunt ucisi de mamele lor, iar persoanele în varsta şi cele cu handicap devin nedorite şi tot mai vulnerabile, – deocamdata la nivel conceptual – la exterminarea timpurie. La nivel guvernamental, statul constitutional a fost produsul culturii monogame. El n-ar fi putut aparea dintr-o cultura poliamorista şi nu poate supravietui acolo. Statele constitutionale n-au aparut în culturi ne-monogame. Poliamoria a luat amploare în SUA atunci când a fost modificata Constitutia în numele vietii private şi a principiilor gasite în umbra Constitutiei care au permis modificarea Constitutiei.
Aceste schimbari au avut loc inainte de decizia Roe vs. Wade, in 1965 la Griswold şi în 1972 la Isenstat, când Curtea Suprema a legiferat actul sexual nemarital. Atunci Curtea Suprema a hotarat daramarea monogamiei. Planned Parenthood a fost artizanul acestor doua schimbari, dar şi la Roe v. Wade. [Nota AFR: Aici d-l Fagan face referinta la trei decizii judecatoresti emise de Tribunalul Suprem American din 1973 incoace care au legalizat avortul si au largit spectrul asa zisei autonomii personale in directia libertatii sexuale]
Monogamia asigura viitorul societatii
Cultura monogama presupune responsabilitatea cetatenilor. Pilonul principal pe care se bazeaza forta monogamiei este responsabilitatea. Conceptul de asistenta sociala are de-a face în primul rand cu cei ce nu sunt responsabili sexual, adica cei ce au renuntat la căsătorie. Nu o spunem la modul acuzator, ci mai degraba pentru a descrie fenomenul. Multi oameni au fost prinsi şi sedusi de acest curent fără sa-şi dea seama. Cultura monogama, pentru ca este orientata catre copii, este orientata catre viitor şi are speranta. Copiii sunt protejati şi astfel generatia urmatoare – viitorul tarii- este principala grija a societatii. Cultura poliamorista pune accent pe bunastarea de moment, una foarte scurta, şi principala grija sunt adultii, nu copiii. Chiar daca respinge feminismului radical, cultura poliamorista promoveaza agresiv o imagine proasta a barbatului. Barbatul agresiv şi hartuitor, atat fizic cat şi sexual, care te paraseste. Cu asta te alegi de pe urma culturii noastre poliamoriste.
Fiind urmari firesti ale acestei culturi, aceste disfunctii sunt acceptate de promotorii ei şi apoi folosite ca justificare pentru a cere o protectie sporita şi birocratie. Gradul de atasare de doctrinele lor se vede în absenta promovarii căsătoriei sau în opozitia lor categorica faţă de promovarea căsătoriei şi abstinentei. Aceste tendinte au devenit foarte evidente cu ocazia congreselor pe tema abstinentei şi a programelor dedicate căsătoriei.
Monogamia protejaza femeile si copiii
Cultura monogama este cea care protejeaza cel mai mult femeile şi copii. Ei nu pot recunoaste asta desi datele sunt evidente şi le au în faţă. Nu pot accepta asta pentru ca ar trebui sa-şi abandoneze planurile. In cultura monogama este nevoie ca barbatul sa fie ancora. In cultura poliamorista femeile sunt ancora iar barbatul poate sa alunece dupa cum doresc ei sau soţiile lor. Se intampla asa pe scara larga în detrimentul copiilor, al mamelor şi a lor. Este adevarat ca în cultura poliamorista se promoveaza fetele puternice, ceea ce e bine, dar cu pretul unor barbati tot mai slabi, ceea ce nu e bine pentru ca duce la o problema sociala. Cultura poliamorista nu e deranjata de asta. Avem o scadere constanta a nivelului de educatie la barbati, desi a crescut numarul femeilor care studiaza. Asta e bine, dar nu cu pretul unor barbati needucati.
Cultura monogama este mai eficienta economic. Aici creste numarul cetatenilor cu deprinderi şi aptitudini necesare societatii, mai ales în statele democratice. Pe de alta parte, cultura poliamorista face asta doar partial şi mereu cu consecinte nedorite majore, de exemplu programele de asistenta sociala, şi da nastere unei sub-clase sociale permanente.
Politica sociala a culturii poliamoriste nu functioneaza, dar căsătoria şi credinta da, funtioneaza din plin. Fără plasa de protectie sociala, cultura poliamorista s-ar prabusi peste noapte sub propria greutate şi dezordine. Pentru interesul public, cultura monogama este necostisitoare pe când cealalta este foarte scumpa şi genereaza costuri enorme care sa fie platite de cultura monogama. Ganditi-va la datele din studii. Cultura monogama se bazeaza pe sacrificarea iubirii de sine, dar cultura poliamorista incurajeaza sacrificarea altora pentru binele propriu.
Intrebarea principala
Este posibil sa coexiste aceste doua culturi sub acelasi statut politic? As spune ca nu! In final una, nu stiu care, va triumfa asupra celeilalte. Statutele lor sociale sunt total incompatibile. Una din cele doua trebuie sa castige.
Din toate aspectele expuse reies doua idei principale cu consecinte politice. In ceea ce priveste populatia, cultura monogama este fertila şi în expansiune în timp ce cultura poliamorista conduce la spor natural negativ, diminuând populatia. Apoi: cultura monogama este ieftina iar cealalta este foarte scumpa. Datorita acestor doua concluzii, as spune ucigatoare la nivel politic cu o contributie semnificativa la tensiunile dintre cele doua, cultura poliamorista, dupa parerea mea, şi-a gasit o cale de a supravietui şi chiar de a prospera, controland patru zone critice ale politicii publice. Acestea sunt: asistenta sociala, educatia primara, educatia sexuala şi programele de sanatate. Ar mai fi doua: mass media şi invatamantul superior, dar tin de domenii diferite.
Controlând aceste patru sectoare, cultura poliamorista isi extinde influenta peste cultura monogama şi o dezradacineaza treptat, mai ales cu ajutorul mass mediei, o institutie anticulturala majora care prezinta în termeni pozitivi poliamoria şi diminueaza deliberat şi neincetat importanta şi beneficiile castitatii şi ale credintei.
Impactul asupra copiilor
Am facut o caracterizare succinta a tendintelor din mass-media. Cred ca sunteti de acord cu ea. Prin folosirea guvernului pentru a controla aceste domenii asistenta sociala, educatia copiilor, educatia sexuala şi serviciile de sanatate, cultura poliamorista nu face altceva decat sa diminueze influenta parintilor asupra copiilor, subminandu-le autoritatea asupra copiilor. Vorbim în special de parintii din cultura monogama. Impiedicandu-i sa ii formeze ca membri ai culturii lor. As spune, chiar daca este putin mai provocator, dar o fac deliberat ca sa ilustrez problema:
Ei smulg copilul de langa parintii lui şi din cultura monogama. Facând o analogie istorica, imi vin în minte ienicerii. Nu stiu daca stiti ce erau ienicerii. In secolele 13-14, turcii au conceput o strategie prin care, în expansiunea lor lansau atacuri asupra zonelor periferice ale Europei crestine, capturand baieti şi aducandu-i în tabara lor pentru a-i transforma în trupe de elita fidele sultanului, care la randul lor, dupa 10-20 de ani, ducea imperiul mai departe capturând şi mai multi baieti, aducandu-i inapoi, antrenandu-i şi asa functionând o strategie foarte eficienta, strategia ienicerilor. Facând o analogie, cred ca asta se intampla acum în scolile noastre prin educatia sexuala prin mass media; au aflat cum sa prinda un copil şi prinderea este aproape sigura când aceste programe reusesc sa induca acceptarea şi implicarea adolescentilor în relatii sexuale. Daca ai obtinut asta, ai şi restul.
Celebrul marxist italian Gramsci care a avut strategia indirecta şi bine gandita de a se infiltra în institutii, nu cred ca a reusit sa o puna în aplicare, dar cu siguranta discipolii sai, care i-au preluat ideile, au reusit sa o puna la punct.
De fiecare data când un adolescent decide sa devina activ sexual, nu sa faca sex o data, ci sa devina activ sexual, şi sunt destule programe prin scoli care sa-i determine pe copii sa faca asta, desigur prevenindu-i sa nu aiba sarcini nedorite sau sa contacteze boli cu transmitere sexuala, deci odata ce incepe sa faca asta, implineste doua scopuri: distrugerea familiei şi a religiei, pentru ca atunci când un adolescent devine emancipat sexual vom avea fie nasteri în afara căsătoriei, avorturi, şi implicit familia e distrusa inainte ca ea sa se formeze sau ulterior, dupa formare, prin divortul specific varstei de 30 de ani.
Odata ce un copil a avut doi parteneri sexuali sau o femeie a avut doi parteneri sexuali până la varsta de 30 de ani, doar 44% din cei căsătoriti vor mai aveao relatie stabila cu partenerul de viata. Mai mult de jumatate divorteaza până la aceasta varsta. Vedem aici o distrugere a familiei pe termen lung. De asemenea, copilul inceteaza sa se mai roage. Stim asta: când esti activ sexual şi nu esti căsătorit sigur nu mai mergi la biserica. Poti insa sa te intorci în biserica, sa te caiesti şi sa incepi o viata noua.
Abstinenta crestina
In general Biserica şi desfranarea sunt incompatibile. Cultura poliamorista reuseste asta fără vreun atac direct. Este discreta sau aproape discreta, subtila, dar foarte consecventa în privinta reusitelor şi urmarile lor. Ei stiu asta şi isi apara controlul asupra acestor programe cu o ferocitate cu care cultura monogama nu poate rivaliza pe scena politica. De pilda, în ultimii zece ani, cresterea educatiei pentru abstinenta, care în esenta este educatie monogama, a facut ca multe intitutii din zona anticulturala sa se alieze pentru a lansa o ampla miscare de opozitie prin care au reusit sa elimine, cel putin temporar, o multime de fonduri destinate acestor programe. Asta s-a produs în ciuda tuturor beneficiilor abstinentei: reducerea avorturilor la adolescenti şi a nasterilor în afara căsătoriei, reducerea bolilor cu transmitere sexuala şi cresterea performantelor educationale.
Incepând din anii ’60, cultura poliamorista a condus la o slabire a SUA prin slabirea cetatenilor la cinci capitole de baza pe care orice societate le are în vedere, orice comunitate, orice familie, orice individ: sexualitate, religie, educatie, venituri şi guvernare. Toate sunt clatinate. De obicei numim aceste domenii institutii, Institutia familiei, a Bisericii, a scolii, a pietei şi a guvernului. Toate sunt subrezite acum, fiecare în parte. Iar noi, cetatenii de azi, suntem mai slabi în aceste domenii decat erau stramosii nostri. Poate am creat o economie mai buna, dar nu ne-am dezvoltat ca persoane.
Cum pot familiile monogame sa supravietuiasca şi sa prospere în aceasta era post-modernista şi poliamorista a asigurarilor de stat, atat timp cat programele sociale au caracter universal şi sunt favorabile poliamoriei, şi tot mai ostile monogamiei? Din perspectiva politica, acest lucru e nedrept pentru ca cei ce aleg monogamia sunt cei mai eficienti, cei mai economici şi cei mai siguri pentru cresterea generatiilor urmatoare. Avem un caz clar de dreptate şi nedreptate.
Educatia Sexuala
E nedrept mai ales pentru ca exista un drept universal, inalienabil al parintilor de a-şi creste copiii asa cum cred de cuviinta, inclusiv de a-i creste în cultura lor. De asemenea, orice copil are dreptul natural, inalienabil la căsătoria parintilor lui. Fără ea, el/ea nu isi va putea dezvolta potentialul ca adult. şi mai scandalos, sistemul ajutoarelor de stat le cere monogamilor sa-i sustina pe poliamoristi şi foloseste asigurarile de stat pentru a se asigura ca platesc, chiar mai mult, pentru a-i sustine pe cei ce aleg poliamoria cu tot ce tine de ea, inclusiv punctele sordide sau chiar patologice.
Cum se face asta? Foarte simplu. Cei căsătoriti castiga mai mult şi platesc mai mult ca impozite. Cu cat e mai falita familia, cu atat e mai mic venitul, multi nici nu intra în limitele impozitarii şi nevoia de asistenta e mai mare. Deci pe de o parte sunt veniturile şi impozitul, pe de alta e nevoia de asistenta şi incapacitatea de a plati acea asistenta. Avem deci un transfer masiv de plati. Acest lucru e nedrept. Mai mult, monogamii nu au programe favorabile culturii lor iar copiii lor sunt tinta unor programe poliamoriste sau a ceea ce am numit eu strategia ienicerilor. S-ar face dreptate şi s-ar reduce tensiunile daca cultura poliamorista şi-ar plati singura cheltuielile.
Rolul Parintilor
Prezenta sau absenta tatalui este una dintre principalele diferente dintre aceste culturi. Barbatii care sprijina căsătoria monogama trebuie sa afirme diferenta şi sa-şi apere dreptul la propria cultura. Acesta e rolul barbatilor mai ales, nu al femeilor. Barbatii sunt luptatorii, femeile îngrijesc şi dezvolta comunitatea pe care o protejeaza barbatii. în problemele de familie din tara asta, de când sunt eu implicat, şi sunt sigur ca barbatii prezenti deseori simt asta, multora le este mai usor sa le lase pe femei sa vorbeasca. E adevarat pentru ca familie înseamna formare, crestere de copii, nastere. Dar rolul principal al barbatului e acela de a proteja familia. Barbatii fac diferenta şi ei trebuie sa fie în linia intai a acestei lupte. Ei trebuie sa vorbeasca despre monogamie. E o diferenta majora şi stiu ca e dificil, pentru ca e total anti-cultural, dar asta e principala diferenta. Daca barbatii nu sunt pregatiti sa arate diferenta, nu mai e nicio lupta, nici o granita de aparat. Niciun teritoriu. Cale libera pentru ceilalti. Femeile şi copiii lor au nevoie de ei în mijlocul sfant al familiei. Societatea şi cultura au şi ele nevoie de ei, dar în spatiul public unde sa duca aceasta lupta.
Nu vreau sa spun ca femeile sau mamele nu pot fi implicate în acest razboi. Fiecare barbat din cultura monogama şi mai ales fiecare tata isi va gasi propriul mod, sper, de a se implica în protejarea copiilor şi culturii lui. Cele doua sunt sinonime. Data fiind miza, toti barbatii şi femeile culturii monogame trebuie sa astepte asta de la fiecare barbat. Cred ca asta e foarte interesant, trebuie sa începem sa gandim şi sa actionam ca barbati. Barbatii monogami vor lupta pentru ceea ce e al lor, ca şi familiile lor, în privinta impozitelor şi a ceea ce pot folosi pentru cresterea copiilor, pentru controlul celor patru programe de stat: ajutorul de stat, educatia copiilor educatia sexuala, programele de sanatate pentru adolescenti. Asa toti parintii, chiar şi cei apartinand culturii poliamoriste au acelasi control.
Iata ca ne adunam, planificam şi ne îndemnam unii pe altii şi îi chemam de partea noastra nu doar pe barbatii monogami, ci pe toti tatii de buna credinta, în special cei aflati în zona indecisa şi atrasi în zona poliamorista, poate nu neaparat prin dorinta lor, ci mai mult prin cimrcustante. Copiii lor au nevoie de ei ca sa-i salveze din propriile greseli şi ar avea de castigat daca parintii lor ar avea control asupra acestor programe.
Asaltul Poliamoriei
Cultura monogama din societatea occidentala nu a mai avut niciodata în istorie asemenea concurent. E prima oara când apare acest conflict, la un nivel atat de organizat politic, cu o competitie în ceea ce priveste natura familiei şi a sexualitatii. Trebuie sa intram în lupta, daca vrem sa avem o minima egalitate şi pacea ce vine odata cu ea. Mai mult, trebuie sa luptam pentru a da lucrurile înapoi şi, evident, nu mai putem astepta. Pericolele sunt clare, semnele sunt peste tot. Cum mergem mai departe sa întarim cultura monogama la nivel local şi national? Avem în faţă o lucrare urgenta.
Pentru a combate şi schimba aceasta slabiciune, trebuie să preluam controlul în Justitie şi în acest important proces sa le oferim exemple celor din mijloc despre cum pot fi puternici. Trebuie sa tintim principalele nedreptati care trebuie eliminate. Trebuie sa avem control asupra scolilor. Parintii au acest drept. Eu am crescut în Irlanda şi am apreciat sosirea în America. Sentimentul libertatii de aici era palpabil, dar unul din primele lucruri care m-a frapat a fost acela ca nu exista libertate, asa cum exista în toata Europa, în ceea ce priveste libertatea parintilor de a alege educatia copiilor. Aici America a fost pacalita de peste o suta de ani. Cu un cost urias care astazi ne facem foarte slabi. E timpul sa preluam controlul asupra scolilor şi asta e o tinta politica prioritara. Împreuna cu aceasta vor veni alte avantaje. Stim ca scolile vor creste, absolventii vor fi mai multi, costurile vor scadea, cultura monogama e mai eficienta şi mai ieftina.
Controlul educatiei sexuale pentru copiii nostri. De fapt, cei ce au nevoie de ea sunt parintii, nu copiii. Parintii sunt experti în sex. Familia se refera la sexualitate, e institutia sexualitatii. Parintii sunt experti aici, au nascut copii pe cale sexuala deci, daca are nevoie cineva de educatie, parintii sunt aceia ca s-o poata transmite copiilor. Nu copiii, aici o inversiune totala.
Controlul asistentei medicale. Avem nevoie de doctori care au depus juramantul lui Hipocrat pe viata şi în care sa putem avea încredere în ceea ce priveste sanatatea şi sexualitatea. E nevoie de o diferenta clara între doctorii unei culturi şi ai celeilalte pentru a putea alege în cunostinta de cauza. Nu negam libertatea nimanui, dar vrem sa fie clar, sa stim cine esti ca sa putem alege. Sa poti alege singur. Monogamii au nevoie de doctorii şi medicamentele lor pentru ca lucrurile difera foarte mult în materie de sex, de viata şi de moarte. Iar în medicina despre asta e vorba.
Pentru a genera aceste reforme trebuie sa ne reformam pe noi mai întai. Iar reforma trebuie sa plece din Biserica. Bisericile, indiferent de confesiune, sunt foarte laxe în privinta castitatii, căsătoriei şi stabilitatii căsătoriei. Refacerea apararii castitatii de catre barbati, în public, este esensiala. Dar mai exista o parte care trebuie dezvoltata, nu foarte cunoscuta şi cred ca aici e treaba specialistilor. Datele sunt indicative dar spun multe. Barbatii şi femeile care apartin culturii monogame, în domeniul sexual, unde apar tentatiile din partea poliamoristilor pentra a-i amagi şi a-i atrage de partea lor, marele secret necunoscut este acela ca monogamii au cele mai multe relatii sexuale şi cele mai calitative.
Studiul Laumann indica asta, cel mai bun studiu pe acesta tema. Copiii nostri nu stiu asta. De fapt, când s-a publicat materialul şi m-am uitat la niste grafice, am vazut ca femeile care participa saptamanal la slujbele religioase au cele mai bune relatii sexuale, cu anumite diferente între catolice şi evanghelice. Evanghelicele aveau, am uitat care cum erau, frecventa şi satisfactia relatiilor, evanghelicele stateau mai bine la una. Evanghelicele stateau mai bine la satisfactie, iar catolicele la frecventa. Sfatul meu este, daca esti tanar catolic, gaseste o femeie evanghelica ce s-a convertit la catolicism. Stiu ca daca sunteti evanghelici ati spune invers…)
Comunitatea de culoare din America
E necesară reforma căsătoriei în bisericile negrilor. Foarte necesara. Nu stiu cum sa le-o spun, nu sunt negru şi am un dezavantaj aici, dar e un scandal pentru Crestinism. E o piatra de poticnire, una uriasa. Daca primii crestini erau cunoscuti pentru iubirea dintre ei, crestinii de azi trebuie sa fie cunoscuti cred, şi asta e marea problema azi, e un aspect profund al iubirii, trebuie să fie cunoscuti prin castitate. Castitatea este calea catre iubire, între soţ şi soţie şi iubirea de copii. De aceea e cineva cast. Pentru ca iubirea sa fie permanenta, credibila, neindoielnica şi oferita pentru totdeauna.
Rolul educatiei publice
Revenind la scoli, în universitatile noastre trebuie sa dezvoltam stiintele economice şi sa aratam clar legatura dintre căsătorie şi economie. Un lucru pe care Wall Street nu îl stie, dar el exista. Daca ne uitam la date, vedem unde e bogatia tarii. Ea se afla de obicei în familiile căsătorite, în familia propriu-zisa şi în cele prin alianta. Dupa aceea avem o reducere mare a averii familiei. Casatoria şi cultul religios au o influenta profunda asupra economiei. Ambele au impact profund asupra dezvoltarii micilor afaceri, sectorul cu cei mai multi angajati din economie. 80% din cresterea economica vine din micile afaceri şi, în marea lor majoritate, aceste afaceri sunt ale unor familii căsătorite. E un domeniu necercetat, dar esential pentru întelegerea economiei. Iar unii libertarieni sunt complet orbi la asta. Stiintele economice sunt punctul lor forte. Trebuie sa studieze în profunzime. şi daca nu cred, sa cerceteze şi sa lase datele sa vorbeasca. Eu sunt sigur de concluzii.
Vad aici un vechi prieten. E un exemplu. Intreprinzator, căsătorit, dedicat şi creeaza locuri de munca. Am spus-o de mii de ori. 80% din cresterea economica a tarii vine din firmele mici, nu din marile corporatii. Astea sunt miezul, baza stabila, dar cresterea vine de la firmele mici, de la familii şi întreprinzatori. Revenind la tema barbatilor, a dezvolta o mentalitate de luptator la barbatii şi femeile noastre şi a ne creste copiii în acest spirit, cum nu a mai avut omenirea până acum, cum Crestinatatea nu a mai avut până acum, pentru ca nu am mai avut în istorie democratii care sa devina amare. Parintii natiunii au stiut ca democratiile devin amare şi le-au studiat. Partea vulnerabila a omului e insa sexualitatea. şi fiecare din noi face greseli aici la un moment sau altul. Toti suntem ispititi aici iar caderile noastre au legatura cu asta. E important insa sa te întorci. A ramane curat, în adevar. şi libertatea şi pacea sunt daruri care decurg din căsătorie şi rugaciune. Fără ele, democratiile devin sisteme ale conflictelor, stricaciunii şi razboiului. Am început sa întelegem asta cu James Davis, sociolog vestit care a scris o carte, Inainte sa înceapa împușcăturile, [Nota AFR: “Before the Shooting Begins” in engleza] acum 20-30 de ani. Cred ca suntem aproape de tragere acum. Violenta creste, opresiunea politica e atragatoare.
Putem întelege ce a spus Maica Tereza când a avertizat ca avortul va fi cauza razboiului. Nu am putut sa înteleg atunci logica ei. Acum lucrurile sunt putin mai clare. Sexualitatea genereaza fenomenul avorturilor. Iar cu asta vin tot felul de violente.
Avem nevoie de barbati luptatori care sa-şi protejeze familiile, care sa ceara şi sa obtina dreptate pentru familiile lor, şi educatie, sanatate şi educatie sexuala. Sa ceara o rearanjare a societatii, daca e nevoie, pentru ca mai întai sa-şi pazeasca familia şi apoi sa recastige cat mai mult pentru o viata buna. Acesti barbati vor fi tari şi tandri: tandri în familie şi tari în public, în special când vor combate cultura poliamorista. Trebuie sa gasiti modalitati, sa fiti inteligenti, dar va fi nevoie de tarie. Trebuie sa protejati ce e al nostru şi sa lucrati pentru recastigarea terenului. Aceasta lucrare ne sta înainte şi cred ca cel mai bine se face de jos în sus.
La Family Research Council facem multa munca de sus în jos pentru ca lucram mult cu Congresul, dar pentru majoritatea dintre noi trebuie facuta de jos în sus. Intai la nivel local, în familie, în cartier, în biserica. Apoi la nivel national. Aici traim majoritatea dintre noi, aici se presteaza serviciile, aici sunt scolile, spitalele şi cabinetele medicale. Avem un razboi ideologic. Noi, protectorii familiei şi copiilor, trebuie sa ne organizam cum n-am mai facut-o înainte. Tea Party [mișcare conservatoare din SUA, n. trad.] ne-a dat un model, dar miza e mult mai mult decat o guvernare buna. Miza e institutia fundamentala a familiei.
Va multumesc.
